Muzeu-hală al comunismului

La Budapesta, de la Szent István-bazilika (un fel de Catedrala Mântuirii Neamului) până la Casa Terorii (sediul securiştilor) e vreun sfert de oră de mers pe elegantul Andrássy út. Hala Filaret e şi ex-centrică şi, ca hală, nici nu are încărcătură istorică antibolşevică, să faci pelerinaj. Vecină înghesuitului Muzeu Tehnic, percepută deja confuz ca fostă primă gară a Regatului, ar aminti mai degrabă ostilitatea eminesciană ecologistă pentru modernitate: şi cum vin cu drum de fier, toate cântecele/ păsările pier.
Halele sunt predestinate transformării nu în muzee, ci în mediateci, cum poate mărturisi cine s-a închinat la Lourdes.
Mult mai potrivit ca Muzeu al Bolşevismului, şi guvernul nostru poate orice, ar fi localul ultracentral al fostei Burse, unde se mai află nişte cărţi, ale Bibliotecii Naţionale, fără firmă azi, candoarea cu care cărturarii au pierdut clădirea fiind tot atât de dezonorantă precât neterminarea nici până azi a celei ridicate de Ceausescu la Mănăstirea Radu Vodă. Mai rău e că dacă tot sunt bani pentru antibolşevism în regiunile de dezvoltare sudice, înainte de un cam artificial şi cam… prematur muzeu-institut stau cel puţin alte trei priorităţi certe ca efect educativ: Memorialul Reeducării de la Piteşti, Memorialul Canalului Morţii şi Memorialul Fortului 13 Jilava.
Nu e bună nici comasarea instituţională a specialiştilor: comunism, totalitarism, muzeu, rezistenţă, exil, revoluţie. Aduce deja a Academie Jdanov, cu unitate ideologică de monolit, generatoare de limbă de termopan şi de adevăr definitiv anchilozat.

Anunțuri

Inegalitatea de şanse de a frauda

Bacul 2011 nu e mai bac decât Bacul 2010 fiindcă orice bac în RO e o iluzie statistică, Sistemul putând obţine orice procent de promovabilitate propus prin manevrarea dificultăţii subiectelor şi a stricteţii supravegherii. Comic e că presa speculează din redacţii pe nişte procente oferite de ministerul însuşi, neobservând inegalitatea de şanse de a frauda, atât între centrele de examen cât şi în cadrul aceluiaşi centru, de la sală la sală, eventual în funcţie de repartizarea piloşilor şi a fiilor cleptocraţiei.
Electoratul este, ca şi la Mineriadă, ostil intelectualilor şi tineretului, deci câştigul politic al severităţii e cert, dar, paradoxal, Egalitatea de Şanse era mai respectată înainte, când se copia fără reţinere mai peste tot, decât acum, când la unii s-au băgat videocamere şi la alţii nu, după cum pentru Supracontrol n-avem, culmea, atâta birocraţie cât să nu rămână destule Insule Fericite, de unde să fie apoi privite cu milă nefericitele licee unde s-a instalat câte-o Tornadă. Saltul de la 17%, cât este probabil promovabilitatea reală pentru acest grad de dificultate-ambiguitate al subiectelor, la 44% reflectă tocmai inegalitatea de şanse de a frauda. Curtea Constituţională, presa şi mişcarea civică s-ar putea amuza verificând dacă acest bac a mai respectat Egalitatea de Şanse, în sensul că oligopedagogia noastră permite ca unii liceeni să fie examinaţi în condiţii de supracontrol mult mai dure decât alţii, pe baza rezultatelor astfel viciate aranjându-se apoi şi accesul la facultăţi!
Poate abia Bacul din 2012 se va baza pe Toleranţă Zero peste tot.
Până atunci, să reparăm nedreptatea de a se premia numai cei 65 elevi de nota zece. Credibilitatea acestui Bac 2011 n-ar avea decât de câştigat dacă ar fi convocaţi la Cotroceni şi decoraţi toţi directorii liceelor cu promovabilitate de peste 90%, precum şi inspectorii şcolari generali de pe podium, din judeţele fruntaşe Suceava, Harghita şi Constanţa, libere de videocamere conform ştiriştilor.