Muzeu-hală al comunismului

La Budapesta, de la Szent István-bazilika (un fel de Catedrala Mântuirii Neamului) până la Casa Terorii (sediul securiştilor) e vreun sfert de oră de mers pe elegantul Andrássy út. Hala Filaret e şi ex-centrică şi, ca hală, nici nu are încărcătură istorică antibolşevică, să faci pelerinaj. Vecină înghesuitului Muzeu Tehnic, percepută deja confuz ca fostă primă gară a Regatului, ar aminti mai degrabă ostilitatea eminesciană ecologistă pentru modernitate: şi cum vin cu drum de fier, toate cântecele/ păsările pier.
Halele sunt predestinate transformării nu în muzee, ci în mediateci, cum poate mărturisi cine s-a închinat la Lourdes.
Mult mai potrivit ca Muzeu al Bolşevismului, şi guvernul nostru poate orice, ar fi localul ultracentral al fostei Burse, unde se mai află nişte cărţi, ale Bibliotecii Naţionale, fără firmă azi, candoarea cu care cărturarii au pierdut clădirea fiind tot atât de dezonorantă precât neterminarea nici până azi a celei ridicate de Ceausescu la Mănăstirea Radu Vodă. Mai rău e că dacă tot sunt bani pentru antibolşevism în regiunile de dezvoltare sudice, înainte de un cam artificial şi cam… prematur muzeu-institut stau cel puţin alte trei priorităţi certe ca efect educativ: Memorialul Reeducării de la Piteşti, Memorialul Canalului Morţii şi Memorialul Fortului 13 Jilava.
Nu e bună nici comasarea instituţională a specialiştilor: comunism, totalitarism, muzeu, rezistenţă, exil, revoluţie. Aduce deja a Academie Jdanov, cu unitate ideologică de monolit, generatoare de limbă de termopan şi de adevăr definitiv anchilozat.

Anunțuri