Vieţile paralele în postromânism. Eminescu şi Băsescu

De la adulare la ură, a păţit-o în postromânism şi Eminescu, încât aşa l-ar fi putut rescrie Florina Ilis pe Plutarh, împerechindu-l pe Poetul Naţional cu preşedintele Băsescu! În aceste vremuri feseniste, deşi abundă la un semn părerile despre popor ale publiciştilor băsişti, e amuzant că nu e detectată componenta de nuanţă 1990 Moarte Intelectualilor a ultimei pronunţări electorale. Ostilitatea faţă de preşedintele Băsescu se explică nu numai prin Declaraţia de la Sulina din 18 august 2011 privind aurul cianotic şi o cedare masivă de suveranitate către UE, ci şi prin aerele intelectuale pe care şi le-a luat Suspendatul! Totuşi, pubintelectualii îşi continuă netulburaţi consolidarea postromânismului. Precum în Orbitor 3 Poetul Naţional ca infirm apare în cărucior pe rotile, aşa la Florina Ilis, în recentul roman Vieţile paralele, e purtată statuia cu ţâţe erecte de la Ateneu, deja maculată de T. O. Bobe şi Marius Chivu.

Dacă mulţi pubintelectuali s-au dovedit turnători, dupa Florina Ilis ar fi putut fi şi clasicii Reginei Elisabeta, ultima epocă scăpată nedemitizată! A face personaje de roman securist din Poetul Naţional şi marii clasici e un mod foarte eficient de a-i persifla postmodern, doar că pică lansarea Vieţilor paralele taman peste tragicomedia intelectualilor băsişti, pedepsiţi electoral tocmai sub acuzaţia că au denigrat valorile româneşti!

Anunțuri