Eminescu nu s-a visat românul absolut

Dacă la recentul Festival se grupau mai mulţi instrumentişti sau dirijori de renume pentru a-şi condiţiona melomanilor participarea de dispariţia din faţa Ateneului a statuii de care-şi bat joc etern în numărul antieminescian 265 al Dilemei, din 5 martie 1998, nişte tineri contributori de elită, putea fi o soluţie de consens aducerea de pe Bulevardul Magheru, din vacarmul circulaţiei, de la colţul de cotitură, a bronzului lui George Enescu. Ecourile ar fi fost neglijabile, cum s-a întâmplat şi cu pierderea de către Uniunea Scriitorilor a sediului istoric sau cu desfiinţarea Muzeului Literaturii Române. Căci după cum s-a notat de către critici avizaţi, Eminescu nu mai e prizat astăzi, studentul român n-ar purta niciodată un tricou cu portretul astral, iar pentru liceeni pregătirea sub oligopedagie a bacului e o adevărată tortură, de unde şi satisfacţia că macaroana ar fi putut fi tăiată de Iosif Vulcan de la începutul începuturilor, scutindu-ne de facerea şi desfacerea mitului: http://adevarul.ro/cultura/carti/cum-scria-eminescu-16-ani-1_53c292090d133766a861b03d/index.html

http://mcultural.bzi.ro/poezia-de-debut-a-lui-mihai-eminescu-a-disparut-14032

http://www.evz.ro/campanie-evz-cultura-incotro-muzeul-national-al-literaturii-romane-asasinat.html

La următorul Festival Enescu, suntem chiar în tendinţe dacă proorocim rocada statuilor, căci futurologia e un vis searbăd, cum ne aminteşte editorul Gabriel Liiceanu:
„Sunt un adept al lui Boia, care spune că nimeni nu poate vorbi despre viitor. Nu se poate prevedea nimic.‟ http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/24+Minute/24+de+minute+Gabriel+Liiceanu+este+invitatul+lui+Claudiu+Pandaru
Mai de meditat aici e însă lexicul în care e anunţată cea mai nouă carte a celui mai mare istoric al României în postromânism, bizar numită-n interviu nu „Eminescu românul absolut‟, ci „Eminescu românul perfect‟ (!):
…Lucian Boia, care a devenit unul dintre cei mai prizați autori și care a reușit să schimbe fața istoriei. E inepuizabil. Se numește Mihai Eminescu, „românul perfect”. Subtitlul este „Structurile unui mit”. Cum a fost pus Eminescu pe mai multe piedestale, cum au tras de el în toate părțile…

Acum, dacă întrebi Google „românul perfect‟, te trimite nu la căbănuţă la Noica la Păltiniş, ci la cercetările lui Marius Turda (1997-2003: masterand şi doctorand la Universitatea Central Europeană (CEU), Ungaria şi la Oxford, unde a şi fost reţinut):
http://www.romanialibera.ro/aldine/history/romania-interbelica-isi-construia-romanul-perfect-285013
http://www.lapunkt.ro/2015/10/22/lucian-boia-carte-despre-eminescu-romanul-absolut/

Indiferent de titlu, ne aşteptăm să fie bestsellerul cel mai apreciat al dlor Boia şi Liiceanu, al editurii Humanitas 2015. În fond, după votarea în unanimitate a Legii Crin Antonescu, nu mai există cercetători de carieră care să rişte tinichele la dosarul academic pentru puşcăriaşul Petre Ţuţea, care-şi dă cu părerea dintr-o sărăcie lucie, nu din jipan, veritabilă poveste de insucces: http://www.dailymotion.com/video/xwrsol_petre-tutea-despre-romanul-absolut-mihai-eminescu_news

Totuşi, pentru cine umblă prin biblioteci în interes de serviciu, bine e să consulte şi studiul lui Iulian Costache, Eminescu. Negocierea unei imagini, 2008: http://www.observatorcultural.ro/Eminescu-intre-masca-si-realitate*articleID_20564-articles_details.html
Şi eventual George Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu – Cultura Naţională, 1934-1936, unde aşezarea culturii în timp şi spaţiu începe protocronistic chiar cu batjocorirea cruntă a exagerărilor meritului, exagerări care l-ar fi scârbit peste măsură pe Poetul Naţional al românilor, de la Nistru pân’ la Tisa şi de la Sydney la Tamisa pe ambele emisfere: http://www.webcamsydney.com/

http://www.ustream.tv/towerbridge

Anunțuri