Ultimul Marş Unionist şi Cedarea Basarabiei 2016 (1)

Download pdf * Camelian Propinatiu – Ultimul Marş Unionist şi Cedarea Basarabiei 2016

Argument

[Starea de fapt după turul II.] S-a uitat foarte repede în RO, cam în 36 de ore, că era cât pe-aci milimetric să nu fie Dodon întâiul preşedinte al MD, ci Maia Sandu. Au lipsit câteva zeci de mii de voturi pe care sutele de mii de votanţi din dreapta Prutului, mai bine organizaţi şi motivaţi, le puteau lesne compensa. Sau era şi mai simplu, şi mai sigur, dacă RO oferea un viitor românilor de peste Prut, de pildă sprijinind semnificativ în ultimii ani efortul de integrare europeană. Pe culmile unei prosperităţi nevisate, aveam din ce să investim acolo câteva sute de milioane de euro, iar funcţionarii noştri dispuneau de experienţă UE, despre cum se pot livra fonduri pe proiecte evitând să fie subtilizate.
Cum toată greşala se pedepseşte pe lumea asta sau pe ailaltă, după fractura geopolitică vom pierde însă mai mult decât aceste sute de milioane de euro, prin previzibila ocolire de către investitori a României încercuite, vecină cu un stat sărac şi ros de continue frământări.

Vra să zică, în postromânism, fără chiloţi dar derobându-se cu senilitate de la a-şi apăra ce-i al ei, RO a ajuns să considere fapt divers Cedarea Basarabiei, ori de câte ori există cerere în postromânism şi interes global pentru murdăria noastră milenară:
http://adevarul.ro/news/politica/romania-pute-romani-1_5821ae655ab6550cb85064c5/index.html
Nu trebuie dispreţuiţi însă chiar aşa de stăruitor tinerii unionişti. Scurtul episod de orientare europeană al MD, pornit post-Voronin de la protestele din 6-8 aprilie 2009 la alte alegeri fraudate, a fost precedat de aniversarea energică a zilei de 27 martie 1918, a Unirii Basarabiei cu Regatul Român: https://www.youtube.com/watch?v=XXPSlsOTvsI
Iar protestatarii veşnic tineri din acel aprilie, infiltraţi sau nu de provocatori, au arborat drapelului României și al Uniunii Europene pe clădirile Parlamentului și Președinției.
Istoriceşte şi literar, aiasta e o ispravă a curentului unionist.

Neamul Românesc de azi, de la Sydney la Tamisa, pe ambele emisfere, se află într-o situaţiune eminesciană: pare că spiritual nu se întâmplă nimic cât trec anii aceştia ai Epocii Mooye, cum au numit internauţii cei 22 de ani 1989-2011, şi ai Epocii Wash, epoca dizolvării, pe nesimţite, a identităţilor debile în vidanja globalizării. Pare că nu se va găsi nicio salvare din prozaic, mizerie, incultură, şi şmecherie, pare că nu există decât soluţiuni individuale de emigrare sau măcar de fericire de zgonhen, cum ar fi cetitul listelor de cărţi bune, care măcar te feresc de mancurtizare, adică de uitarea trecutului tău eroic.
Analiza literară a singurei realităţi româneşti de comentat, cea politică de la Nistru pân’ la Tisa, nu se bazează pe statistici sau interceptări secrete, ca analizele-sintezele decidenţilor [care la noi nu prea decid], ci doar pe acumularea şi prelucrarea vădit artistică a ce se vede pe câte un ecran sau monitor. Prudenţa însă nu e mama înţelepciunii aici, deoarece capacitatea de a dibui adevăruri prin critifiction este incomodă pentru toţi doar atunci când punem naratologia la produs de să intersectăm polifonic, cum a intuit Bahtin, nişte monologuri, structurate din selecţii de opinii de experţi, dar mai abitir din păreri adunate de pe la postaci, umbre şi ecranaci, sumbre, fiind şi Halloween la români, chiar din perspectiva personajului Grigore Căinaru din Năpădeni, care s-a căsătorit cu o bucureşteancă din Pieptănari numai ca să fie mai aproape de ţintirimul Bellu, de Eminescu, din balcon privind peste bulevard, mergând şi la teatru sau conferinţe bucureştene, însă ceea ce l-a impresionat cel mai mult fuse, ca eveniment de socializare la firma Doglag SRL a Dorei Glagoveanu, tocmai enormitatea funeraliilor lui Fane Spoitoru lângă Sergiu Nicolaescu, evocate şi de observatorul occidentalist Bazalau, când nu putea intra pe poartă megacoroana, inima mărită din flori roşii, de plângea lume multă, cum numai la cedarea Basarabiei adineauri, în iunie 1940:
https://www.youtube.com/watch?v=fE8AyEp4qUc

Unde e cazul se dau linkurile. Dacă nu, se descoperă lesne cu Google de unde provine citatul.

Brrr! Odată cu începutul de negură ceaţă iarnă, RO se confruntă nu numai cu gigacaloria, ci şi cu o nouă geografie politică, imediat după ce Trump, care nu prea ştie la ce e bun NATO în Est, a luat America, supărând pe cine ţinea cu dna Clinton, sprijinită şi de binefăcătorul nostru Soros, bombănea în ambuteiaj personajul Bazalau spre ortacii săi îngroziţi.
http://www.b1.ro/stiri/externe/intalnire-intre-george-soros-si-cei-mai-importanti-donatori-ai-partidului-democrat-miliardarul-pregateste-planul-de-sabotare-a-masurilor-pe-care-donald-trump-vrea-sa-le-implementeze-in-primele-zile-de-presedintie-168311.html
Diagonala Orban-Erdogan se intersectează acum cu una pro-Putin dinspre Bulgaria generalului Rumen Radev spre MD antiunionistului Igor Dodon, ofta simultan la serviciu, la Doglag SRL, acel Grigore Căinaru din Năpădeni şi Căinarii Vechi, punând-o pe gânduri pe eleganta sa patroană, Dora Glagoveanu, dacă n-ar fi mai bine să vândă ea tot, inclusiv Eminescu opere complete de Perpessicius, şi să se mute cu el deja în Monaco:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21413806-harta-romania-prinsa-tot-mai-strans-clestele-rusiei-moldova-bulgaria-ales-presedinti-pro-kremlin-care-alatura-liderilor-din-ungaria-serbia-cehia-slovacia.htm

– Dacă Obama n-a călcat în RO, Trump a cam zis că apără Estul doar dacă plătim!
– Rar analist la noi să mai admită că n-a anticipat încă de acum o lună victoria lui Trump, a cărui gândire e tot atât de insondabilă precât a lui Putin! Revigorant totuşi, în presa noastră, că s-a mers de la pesimismul că dna Clinton câştigă prin orice mijloace: http://www.activenews.ro/externe/Teoria-conspiratiei-in-SUA-Soros-ar-pune-la-cale-fraudarea-alegerilor-in-favoarea-lui-Hillary-Clinton.-Legatura-dintre-magnatul-american-si-compania-care-asigura-masinile-de-vot-din-16-state-138022
… până la optimismul că, oricum, are cine, ce erou civilizator să-i săpunească pe români că nu se spală cât occidentalii şi, pe la ţară, nu se cufuresc în casă ci în fundul grădinii:
http://adevarul.ro/news/politica/romania-pute-romani-1_5821ae655ab6550cb85064c5/index.html

După numai două tururi de scrutin iese maică Dodon, cu o victorie la limită: 52 la 48, diferenţă de vreo 68 000 voturi, frustrarea fiind mai mare ca la Clinton, că RO avea resurse… intelectuale şi suficienţi basarabeni să compenseze fraudele, inclusiv pe cea bricolată plagiind o stratagemă de la regimul Ponta, cea cu îngrădirea votului Diasporei.

Analiza basarabeană Fbk imediată o găsim la jurnalistul Valeriu Saharneanu:
„Diferenţa de [sub 68 000] de voturi care îl fac pe Dodon preşedinte intră exact în marja fraudei calculate de regim şi are următoarele componente: 1. „Contribuţia” comisiilor electorale din zone (raioane, sate) controlate de regim (UTA, Taraclia, Rezina, Briceni, Edineţ, Râşcani, Bălţi, etc.); 2. Ajutorul „frăţesc” al Rusiei prin filiera transnistreană (prietenul la nevoie se cunoaşte); 3. Solidaritatea oligarhică a lui Ghimpu („scârbos e Dodon, dar periculoasă este Maia”), Voronin, Usatîi, Ghileţchi şi alţii legaţi între ei prin interesul „stabilităţii” regimului instalat la 20 ianuarie 2016 şi a consolidării lui; 4. Obstrucţionarea deliberată şi programată a electoratului pro-european din diaspora (avem nevoie de banii voştri, nu de votul vostru); 5. Monopolul oligarhic asupra mijloacelor mass-media; 6. Implicarea directă în campania electorală a bisericii ruse, lipită strâns de urechea bătrânimii/sărăcimii de la sate. Sunt şi alte componente mai mici care au contat. Concluzia este una: Dodon nu este un preşedinte ales, ci o făcătură obraznică a regimului oligarhic de la Chişinău, ajutat de oligarhia de la Kremlin.‟

Sorin Ioniţă, directorul Expert-Forum România [citat şi de Europa Liberă]:
„Iată alinierea politică reală în Moldova: guvernul (teoretic pro-UE) şi-a instruit primarii PD să tragă în turul 2 pentru Igor Dodon (pro-Rusia) şi facilitează sosirea votanţilor transnistreni, aduşi pe listă din fabrici cu autobuzele, din stânga Nistrului, la secţiile speciale din Varniţa, Rezina etc. La turul 1 când am fost acolo era lume, dar nu afluxul de azi şi în nici un caz microbuze, transnistrenii veneau individual.” „Ca să fie clar: o parte din elita politică pretins pro-UE şi pro-România de la Chişinău doar mimează ostilitatea cu Tiraspolul. De fapt, au nevoie de această zonă care pretind că e în afara controlului lor ca să facă împreună cu băieţii de acolo furturi masive din bănci, sistemul energetic şi, când trebuie, iată, să pună de o mineriadă electorală. De fapt, mulţi politicieni din Chişinău ar fi foarte trişti dacă Transnistria autonomă ar dispărea, într-un fel sau altul; abureala de acum îi aranjează la perfecţie.‟

Vitalie Ciobanu: „După două zile de manifestaţii de stradă împotriva sa şi a fraudelor electorale, Igor Dodon a avut o intervenţie mai dură, ameninţătoare chiar. A cerut imperativ să înceteze protestele, pentru că ar putea mobiliza şi el, în replică, sute de mii de suporteri de-ai săi. Dodon a reamintit tuturor că în tumultoasa-i biografie de opozant a organizat 560 de mitinguri, că are o mare experienţă în această materie. Şi că va da el semnalul protestelor la momentul cuvenit. Ieşirea oţărâtă a lui Dodon – au remarcat deja mai mulţi observatori – seamănă cu ameninţările proferate de colega sa de partid, Zinaida Greceanîi, ca premier, împotriva tinerilor manifestanţi anticomunişti din aprilie 2009. Basarabenii cu memoria evenimentelor postdecembriste din România au evocat şi mineriadele regimului Iliescu. Manifestaţii şi contramanifestaţii. Tentaţia de a aţâţa o parte a populaţiei împotriva alteia nu va aduce nimic bun Republicii Moldova.‟

N-avem decât să pizmuim norocul candidatului Dodon, care firesc era să piardă alegerile, rău sfătuit să divulge dinainte ce-are de gând să implementeze:
http://adevarul.ro/international/europa/video-igor-dodon-politicianul-filo-rus-vrea-rupa-teritoriul-romaniei-1_56a7ab7237115986c6ebd528/index.html
În RO, până la urmă reproşurile ecranacilor vor merge spre George Simion şi Maia Sandu, eventual Băsescu, dar Occidentul va învinui sau dispreţui RO pentru ce-a ales MD. În istorie şi literatură, opţiunea Republicii Moldova pentru promisiunea privind Uniunea Vamală Eurasia s-a petrecut sub regimul Iohannis-Cioloş, când ambasadori la români erau Pettit şi Klemm, iar autoelitele erau cu ochii pe Trump.
Ci autoelitele vor continua, inclusiv paralel cu Târgul de Carte Gaudeamus, să plângă de mila americanilor pe chat, că n-a învins candidatul sprijinit şi de unicul nostru magnat filantrop, George Soros, ceilalţi mari români băgând banii nu în viaţa intelectuală, ci în merţane şi în sutienul sau chiloţii dansatoarelor.

La sediul socialiştilor, discuţii înainte de alegeri: Dodon şi Pettit, fără Boia:
https://www.youtube.com/watch?v=FWrkWD05hD0
Previzibil, foarte operativi în evaluări americanii, imediat după turul 2:
http://www.moldova.org/ambasada-sua-alegerile-au-fost-competitive-cu-respectarea-libertatilor-fundamentale/
http://www.news.ro/cultura-media/lucian-boia-ambasadorul-american-la-chisinau-a-facut-o-afirmatie-corecta-basarabia-nu-e-romania-video-1922400003002016091315559736
Încât ne amintim că, la 29 august 2016, după celebra intervenţie americană antiunionistă de la Chişinău, editorialistul Petre Bogatu parafraza ironic pe Fbk mrmorabil:
„Declaraţia unui ambasador făcută cu trei ani înainte de Unire:
– Germania Răsăriteană trebuie să rămână un stat suveran şi independent în cadrul unor graniţe sigure. Alăturarea Republicii Federale a Germaniei, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Republica Democrată Germană. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în RDG este cooperarea dintre clasa politică şi oamenii din Germania Răsăriteană pentru ca ei toţi să contribuie la realizarea unei ţări mai bune pentru germanii răsăriteni. RDG nu este RFG, Germania Răsăriteană îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că RDG este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur, mai este şi problema Berlinului de Vest, care nici măcar nu este sub controlul Guvernului central. Este important ca nemţii răsăriteni să se recunoască a fi o naţiune aparte, alta decât germanii apuseni.
James Pettit, ambasadorul SUA în RDG, anul 1986.
Trei ani mai târziu, trupele sovietice s-au retras din RDG, netezind drumul spre unificarea naţiunii germane (subiect utopic).‟

Am fi zâmbit a râde, bucuroşi întotdeauna de optimism la Dunăre. Personajelor de roman de epocă Wash lucide le-a pierit însă surâsul de pe buze, pentru că Ţara Românească, unde n-a călcat Obama, mai are un ambasador american, Klemm:
http://www.dcnews.ro/ambasadorul-sua-la-bucure-ti-hans-g-klemm-alaturi-de-steagul-secuiesc_515889.html
Aici, în Sud-Est, unde de pe când Darius al lui Istaspe trecu Dunărea, diplomăţiile şi blestemăţiile se fac în simboluri, cum fu cu pasărea, şoarecele, broasca şi plugul.
http://www.black-sea.travel/legenda-lui-idanthuras-si-umilirea-persilor/
[Universitarul Bazalau gândind prudent doar pentru sine.] A te fotografia cu drapelul secuiesc se tâlcuieşte în context extrem de dur: dacă vă mai ţineţi de unionism, nu ruşii, ci noi americanii vă vom face necazuri în Transilvania, fiindcă noi avem destule tensiuni cu Putin în Orientul Mijlociu şi nu ne mai trebuie încă un front diplomatic unde nu-i nimic de câştigat, ba dimpotrivă.
Dealtfel, şi DW complică, veştejeşte unionismul, ca anacronic în globalism, când imporţi imigranţi ieftini:
http://adevarul.ro/news/societate/paradoxul-unionismului-1_5298a711c7b855ff5653d397/index.html

– Cred că se miră şi postacii transnistreni de monopolizarea părerilor de către ecranacii noştri universal-renascentişti: nu s-a văzut nicăieri intelectualitatea din România, măcar istoricii, că scriitorii pregăteau Târgul, la aceste alegeri Sandu-Dodon, decisive prin dubla incertitudine privind jocul supraputerilor. Iar murdăria asta nu se referă la chiloţi ci la cap:
http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2015/08/legenda-mancurtului-istorie.html
Mancurtizarea nu doare în postromânism!

Miracolul eşecului Dodon din primul tur, a se da românilor o a doua şansă, s-a produs ca în Timişoara la 20 decembrie 1989, ca la Bucureşti în 22 decembrie 1989. Sau cum la finala Iohannis-Ponta. Спасибо Богу за такую победу!
Norodul se descurcă uneori şi fără intelectuali, acolo unde nu se practică Luminarea Poporului, ci doar lectura şi lauda reciprocă sau articolul la comandă.

Cu ce rămâne Literatura. Cu ce rămân Artele. Dacă Franţa e simbolizată, pentru cine vrea o imagine, de Marianne, întocmai Basarabia va fi multă vreme Maia Sandu!
Şi un foarte sugestiv cuvânt poate îmbogăţi lexicul literar românesc, tot aşa cum de la Imperiul Otoman am luat cu accepţii ironice hazna sau rahat – vorba statalist!
Maia Sandu, Fbk: „Dodon este un capitalist de succes în lumea de afaceri politice. Iată de ce este atât de „statalist”, deoarece statul este sursa sa principală de venituri şi prosperitate!”.
– Şi RO este plină de „statalişti‟, recunoscu Dora, de îmbogăţiţi pe seama statului. Se poate întocmi chiar Topul „stataliştilor‟ români!

1. Inconsistenţa Proiectului de Ţară în postromânism fără ameninţarea cu unionismul

Doleanţa Marşului de la Bucureşti din 22: Unirea – proiect de Ţară. Nimic mai firesc să adaugi această temă la exact o lună de când s-a anunţat că ne preocupă prezidenţial viitorul:
http://www.agerpres.ro/politica/2016/09/20/a-fost-infiintata-comisia-prezidentiala-privind-proiectul-de-tara-croitoru-puscas-lazea-chifu-intre-membri-18-20-03
Comisie imediat contestată, unii cititori cultivaţi aspirând la înlocuirea academicianului Pop cu istoricul Humanitas Boia:
http://www.contributors.ro/editorial/nu-ma-mai-mir-de-nimic/
http://www.clujulcultural.ro/update-ioan-aurel-pop-la-congresul-national-al-istoricilor-romani-trebuie-sa-redam-istoriei-demnitatea-nu-o-putem-lasa-pe-mana-cautatorilor-de-pokemoni/
http://www.click.ro/news/national/mircea-cartarescu-sare-apararea-generatiei-facebook-sansa-lor-e-acum
De ce e RO altfel: https://www.youtube.com/watch?v=zSlXhdL-dps

„Vrem să transmitem un mesaj clar: Că nu mai avem răbdare! Premierul şi partidele politice văd chestiunea reunificării într-un timp de generaţii viitoare. Noi vrem ca generaţia noastră să facă Unirea. Este ultima şansă pentru fraţii noştri români de peste Prut.”

[Tinerii unionişti au voit să fie băgaţi în seamă de clasa politică surprinsă în dârdora electorală, de clasa intelectuală Gaudeamus, parlamentul să se ia după ei şi să dea o Declaraţie pentru Unire, eventual înfiinţându-se un Minister al Reunificării dacă s-ar ajunge la un consens naţional privind Reîntregirea Patriei, cum a fost cel de la Snagov cu aderarea la UE-NATO.]
[Ca fezabilitate diplomatică, optimism: după cum se vede în prosperitatea lor şi a prietenilor, politicienii noştri sunt de o dibăcie fără seamăn. Ei ar recurge la consilieri şi jurişti sau l-ar plagia pe László Tőkés cu maghiarismul lui, încât Declaraţia de Reunificare s-ar numi Apel la sprijinirea românilor din jurul României şi din Diasporă să nu-şi piardă în două-trei generaţii conştiinţa naţională. Ci Ministerul Reunificării ar putea fi iar Ministerul Propagandei Naţionale, că toate tabloidele tari ale străinilor ne iau fără frică la mişto Ţara şi Diaspora.]
[Iar de consensul naţional nici nu mai e nevoie, reieşind de la ecranaci, postaci şi mulţi editorialişti care au criticat traiectoria Marşului din 22 octombrie că e… unitate totală în pohta Unirii, doar că deocamdată RO e incapabilă de efort sau şchioapătă că aşa i se cere de către bunii ei mari prieteni, sau aşa au înţeles dregătorii noştri.]

„Aşteptăm după alegerile parlamentare din România următoarele lucruri majore: o declaraţie/ofertă de Unire votată în plenul reunit al celor două camere în Parlamentul României, un Minister al Reunificării în noul Guvern şi un consens al tuturor partidelor parlamentare privind următorul obiectiv de Ţară al României – UNIREA!“

– Unirea e, precum Monarhia sau Lustraţia sau Luminarea Poporului (măcar 4% din pib, nesifonat, pentru EduCultură!), ceva cam ca tot un fel de… idealuri, domnule Bazalau, Reconstituire de trecut, pentru care s-a murit, din vina călăilor decidenţi sau executanţi, la Revoluţia din 1989 cea victorioasă la Timişoara şi împuşcată la Bucureşti. Nu există istoric şi literar decât două mişcări civice notabile prilejuite de valorificarea Libertăţii: Manifestaţia din Piaţa Universităţii, protocronistă euroatlantic ca tactică sit-in 1990 şi Marşurile Acţiunii 2012, altele se vor uita pentru că la noi, persiflându-se sistematic hronicul şi poezia şi fluviuromanul, memoria este în pioneze chinezeşti.

– M-a surprins dezagreabil, Dora, asta …. Când în MD, la fraţii noştri, erau nevoi de Luminarea Poporului într-o chestiune Est-Vest poate ireversibilă, uite că chaturile elitelor din RO, vuiau orientate total spre Atlantic, fiinţe oneste pomenite cu Trump învingător contra doamnei Clinton, pe care a mizat şi Soros, forumiştii bocind numai de mila americanilor şi uitând de Dodon, dezinteres la Est care a agravat situaţia pe Prut şi nu se ştie cum vor fi mâine investiţiile străinilor în economia noastră cea română!
– Tinerii basarabeni n-au primit asistenţă intelectuală pe măsura posibilităţilor, domnule Bazalau. Asta este realitatea.
– De fapt, în RO, în postromânism, nu se practică din principiu Luminarea Poporului, intelectualii se citesc şi se perie sau se scuipă între ei, pe fondul ascensiunii pe furiş a politicienilor eurosceptici şi antisistem. Nu-i aşa, Dora?
– S-ar zice că Basarabia a fost dispreţuită până acum, ca şi ideea naţională.
– O explicaţie pentru ponderea totuşi neglijabilă la vot a basarabenilor din România, dincolo de grupurile care s-au implicat eroic, ţine de contaminarea cu postromânismul deja canonic cum că RO e altfel, n-avem trecut, nici viitor, domnule Bazalau. De aici şi dulceaga pace a unui suflet mancurtizat…

– Metodologic, documentaristule, dac-ar mai trăi ceauşismul, păi ar reduce azi serios efectivele securităţii, le-ar potrivi la cât deţin serviciile secrete contemporane, pentru că dacă eşti tu curios să vezi ce gândeşte-unelteşte un scriitor, un istoric sau alt intelectual, nimic mai simplu: te chiorăşti la el pe blog sau pe chat şi afli pe zile şi chiar pe ore ce-are ăsta în cap, care e concepţia lui! se înroşi bosumflându-se Dora.
– Decenţa, greaţa, scârba te opresc de la o asemenea indiscreţie, dar primejdiile care apasă România în chiloţi fotbalistici privind calificarea la CM din Rusia, după 0-3 cu Polonia, te silesc să tragi cu ochiul şi cu urechea, domnule Bazalau. Fiindcă de Cedarea Basarabiei 2016 mi-i mai jale decât de România-Albania 0-1 la Paris sau decât de cum ne articulară tocmai acum polonezii chiar pe Arena Naţională!

– Tot metodologic, de notat, în contextul că Dodon promite interzicerea unionismului, declararea limbii române limbă moldovenească, scoaterea istoriei românilor din şcoală, federalizare, uniune vamală, realitatea deja că postacii unor terţe puteri de pe forumurile româno-basarabene, adesea documentaţi şi eficienţi, trebuie luaţi drept voci ale opiniei publice din România, câtă vreme nu-i deranjează nimeni!
– He-he! Două iluzii de şters din crieri, Grig. Prima, că postacii tăi îi vor combate ei pe răuvoitori. Nu, postacul tău vrea să te combată pe tine!… A doua, că cetăţeanul îşi caută informaţia de calitate. Nu, cetăţeanul consumă ce i se dă; sau se culcă flămând.

– La cei pe care-i admiri, mi-e trist că nu există decât mila electorală de americani! Basarabia, cuvânt cu patru a, pur şi simplu nu există! [Epoca Mooye de durată cât a productivei în toate România Regală Mare, deveni din 2011 Epocă Wash, a dizolvării în vidanja globalizării. Postromânismul cum că RO e altfel, fără trecut deci nici viitor, vra să zică s-a stabilizat ca mancurtizare. Iar mancurtizarea în postromânism nu doare!]
Ai pleca la polemici cu ei, măcar i-ai inventaria cu semnificative capturi de ecran, sute, mii de mari indiferenţi, dar conştiinţa intelectuală anti-hater îţi spune că, la starea bibliotecilor noastre pustii şi pustiite, adesea n-ai ce suplinitor numi în aceleaşi domenii de competenţă.
– Şi mai e ceva, Grig! Acolo unde pubintelectualul, intelectualul cu public, lămuritorul care contează în deşert, e şi finanţat, atât evoluţiile Trump, cât şi evoluţiile Dodon sunt binevenite, pentru că se pot întocmi de către băieţii deştepţi proiecte mai ample, care să justifice solicitarea unor fonduri mai consistente de la suporterii noştri euroatlantici generoşi.
– Oricum ai mirosi, ceva pute aici. Pentru români, va fi nevoie mereu de o cantitate mai mare de chiloţi la femei, de hârtie igienică şi de săpun, de facilităţi să nu se mai cufurească afară din casa lor:
http://adevarul.ro/news/politica/romania-pute-romani-1_5821ae655ab6550cb85064c5/index.html

Vra să zică, în Adevărul, bloggerul Mircea Toma, de ziua MS Regelui Mihai, pe 8 noiembrie, a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, contextual îi trosneşte din senin pe alegătorii de peste Prut unionişti cu titlul România pute de români. Apoi zice că nu în Moldova moldovencelor împuţite, ci chiar la Cluj, a văzut „două femei în etate, ţărănci 100% – cu părul temeinic acoperit de hijabul creştin, cu cămeşoaie, cu brâu, pieptar, poale lungi, toate în culori închise – aflate probabil în drum spre tarabele lor de la piaţă. Una dintre ele s-a oprit, însă, şi, stând cu picioarele puţin depărtate deasupra unui canal, a slobozit un jet“. Ceea ce se coroborează cu ce-a constatat taică-su, medic generos în Sălaj, că ţărăncile la ciclu, de asemenea, nu cunoşteau chiloţii. De aici şi întrebarea retorică: „ar putea fi absenţa chiloţilor reper de identitate naţională? Om fi noi, oare, români mai neaoşi dacă refuzăm să purtăm chiloţi?“ Plus frământarea: „Sunt etnic român şi, da, mă preocupă felul în care îmi pot defini identitatea. Deci vă daţi seama că mă simt ca un trădător de neam în fiecare secundă în care am chiloţi pe mine!”
– Nimicuri şi nu prea. Mai e o mică problemă: românii put! „Put, da: România este lider absolut – spun, an de an, cercetările Eurostat – la toalete amplasate în fundul curţii, iar consumul de săpun este cel mai mic din ţările membre ale Uniunii Europene.“
– Asta şi fiindcă, spre deosebire de ţărănci, intelectualele tale nu fierb pe pirostrii săpun de casă! mormăi Dora, care numai ţărancă nu era, ci patroană. Şi să nu mai vorbim de sărăcia comparată faţă de occidentali şi faţă de corporatiştii noştri.
Necazul fiind că „soră bună cu putoarea, intoleranţa este la rându-i valoare strămoşească. De dragul ei, românii au înălţat ura la rang de poem naţional. Cine-au îndrăgit strainii,/ Mânca-i-ar inima câinii, nu-i aşa, Mihăiţă tată? Hai iute să punem capacul pe insuliţă că riscăm să ne bage la duş nemţii lui Iohannis, francezii lu’ Clotilde, belgienii lui Cioloş şi oengiştii lui Soros.“

– Vra să zică progresăm şi în postromânism, domnule Bazalau. Acum vreo 20 de ani, demitizarea lui Eminescu în Dilema a generat un caz şi o carte întreagă de reacţii: http://www.romlit.ro/contestarea_lui_eminescu_n_stil_hip-hop
Astăzi, a te trage cu Poetul Naţional de brăcinari, terfelirea ardelencelor şi a lui Moromete în Adevărul, de pe poziţii de erou civilizator finanţat, trezeşte doar obiecţia aprobatoare: şi ce, dragă, nu-i aşa? Mai ţine limba ceea după dinţi, că nici tu nu eşti curată!
– Şi în concluzie, Grig?
– Râde duşmanii că RO s-a cam derobat, uitând şi că n-are chiloţi, de la sprijinirea drumului MD spre UE, pretextând că nu politica intelectualilor şi politicienilor ei a fost tâmpită, ci că aşa au ales basarabenii, au avut rude purtate pe la Sibir şi îi fascinează şi azi calea spre Asia!

– O pastişă după Sabin Gherman, explică nervos Grigore Căinaru patroanei sale de la Doglag SRL; un fel de contraofensivă, să-i zicem soroşistă, Dora, un exces care lucrează în ajutorul intrării în parlament a curentelor naţionaliste:
http://asapteadimensiune.ro/texte-%E2%80%98celebre%E2%80%99.html
– Ca să ai ulterior ce combate în rol de erou civilizator tupeist, vra să zică bine finanţat!
– Pentru a ajuta clasa politică din România să genereze… un Trump propriu în următorii ani, o figură anti-sistem, cu discurs naţionalist/xenofob, cea mai bună cale e a-i săpuni pamfletar pe români de pe aşa poziţii elitiste de erou civilizator.
– Soroşist! – a început să înveţe, de la politicieni şi de la Ponta, poporul, un prost cuvânt nou, despre care nimeni nu ştie deocamdată ce înseamnă.
– Vorbeşti în vânt. Pubintelectualii (megaintelectuali sau seismectuali), ca Bazalau, nu sunt niciodată îngrijoraţi când unele ong-uri suflă prea ofensiv în ciorba electorală, riscând să mute voturile de la PNL, PMP şi USR spre grupările naţionaliste.
– Famelica noastră presă e până la ţâţe scufundată în piscina tabloidă, dulce Dora, plină de ştiri material de labă că vreunei curve mediatice i-au alunecat sau i-au intrat chiloţii mai mult decât îşi propusese consilierul ei de imagine. Mulţi unionişti se întrebă acum dacă foarte răspânditul banc înveselitor despre chiloţii nespălaţi ai moldovencei îngălate nu a fost adaptat şi lansat cândva de prin părţile Caţavencilor, deoarece articolul România pute de români nu face decât băgarea temei prin scoatere la ardelence, da’ ţărănci, nu la intelectuale ca tine!

Dacă separatistul Sabin Gherman, apărându-se pe sine după autoîncadrarea la separatism, apără acum „soroşismul” la România liberă:
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/%E2%80%9Eromania-romanilor%E2%80%9C-versus-%E2%80%9Esorosisti%E2%80%9C-%E2%80%93-ne-intoarcem-la-nazismul-interbelic–-opinie–431088
după ce s-a săturat până-n gât de Mitici, nu-i pricină, că şi cocalarii Capitalei au boală pe alţi români, pe moldoveni. Şi cocalariţele, mai ales, pesemne pentru că mai toate moldovencele sunt văzute, de ofiţerii superiori mai pofticioşi, drept cosânzene nu de basm, ci cam accesibile din punct de vedere optimist cazon, dacă eşti ofensiv ca un securist descris de Herta Müller.
Am râs de mai multe ori, de m-am tăvălit pe jos să nu mă cac pe mine, la următorul banc bucureştean, foarte răspândit pe net:
„Într-un magazin de lenjerie intimă, intră o olteancă, o ardeleancă şi o moldoveancă.
Olteanca cumpără 7 perechi de chiloţi şi se duce să-i plătească.
Vânzătoarea, mirată: Da ce faceţi dumneavoastră cu 7 perechi de chiloţi odată?
Olteanca: Păi, câte o pereche în fiecare zi a săptămânii!
Vânzătoarea: – Aaa! Înţeleg!
Vine şi ardeleanca, cu 5 perechi.
Vânzătoarea: – Dumneavoastră nu folosiţi tot 7 perechi pe săptămână?
Ardeleanca: – Păi, bărbatul meu mă vrea, sâmbăta şi duminica, fără…
Vânzătoarea: – Aaa!
Vine şi moldoveanca, cu 12 perechi.
Vânzătoarea, nedumerită: – Bine, bine! Înţeleg pe celelalte, dar dumneavoastră aţi luat cât ele două la un loc!!!
Moldoveanca: – Apoi, anul are 12 luni!‟
http://www.hazdenecaz.ro/bancuri/moldoveni-cele-mai-noi-bancuri-8.html

Chit că acelaşi banc l-am auzit iniţial cu hazaica, femeia de casă rusoaică, în locul moldovencii cosânzene, mă dixtra că nu prea se ezistă studentă de piste Prut, unde se mai dau ghiocei iubitei, iar şcoala rusă şi sovietică a romantismului liric poetic sensibil de la Lermontov la Briusov n-a mierlit-o încă ca a pornografului dilematic Eminescu, să nu fi fost umilită cu acest banc la ceaiuri sau revelion, să se retragă şocată de dispreţul postoptzecist pentru Ce e amorul, pentru iubire, pentru femeie, pentru istoria naţională şi lirism, manifestat de tineretul nostru studios, care dacă se năştea la Amsterdam ar fi avut altă situaţie, alte perspective de trai mai cu adevărat decent, inclusiv în chiloţi fiţoşi.
M-am râs încă şi mai tare de cosânzene urmărind acum şi tot disecând acest memorabil clip de Pulitzer, Facebook încă accesibil, scheci cu două personaje, produs simbolic epitomizat cu însăşi Basarabia la cort, luată la… mişto verbal de însuşi măciucarul Municipiu Bucureşti, clip viril încă neviral, dar merită, măcar pentru cât de politicoasă poate fi o „basarabeancă tristă” cu cameramanul local, care o interoghează anchetează securist milităreşte, ca pe o golancă în greva foamei pentru Punctul 8 în corturi Inter din 1990, ca pe o amărâtă dupe centură, sardonic ca la grăniceri pe o frontieristă în 1988, cum în filmul Hertei Müller Vulpe Vânător, de ce, fă, la corturi, când puteai găsi uşor un pătuţ mult mai igienizat, fie şi la vreun prinţ bucureştean cu idei ca ale tale:
https://www.facebook.com/mihai.tociu/videos/vb.100000044655151/1335763769768432/?type=2&video_source=user_video_tab
Remarcabil dureros că basarabeanca are altă educaţie, demodată, aproape ţaristă, n-a aderat la pertuul de văcar texan impus limbii moldoveneşti bucureştene de îndată ce s-au… deşchis graniţele societăţii după Revoluţie.

– Pentru tinerii unionişti basarabeni, această agresiune simbolică în sanctuar, la corturi, de la mascul local la femelă pasageră, umple paharul umilinţei, dealtfel dinainte acceptate, căci dispreţul arătat din totdeauna de bucureşteni şi de autoelite unioniştilor, ca faţă de nişte pelerini milogi, era antecalculat drept extrem de previzibil iar.
– Vra să zică, doctrina Bichir-Oreste, emisă la Rareş Bogdan duminică seara, cu Simion afară cu mobilul, despre România unionistă de la sine, e contrazisă de răceala de neuitat a Capitalei, trotuarelor, balcoanelor, ATM-urilor şi cercurilor intelectuale.
– Să recunoaştem că amplul, din nenumărate episoade, material video „Provocatorii mănâncă banane‟ e preluat şi interpretat anti-Simion de numeroşi bloggeri, ecranaci sau postaci. Unii trimit la Digi24, care foloseşte şi unele extracte tot de aici.
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/imagini-exclusive-instigati-sa-deturneze-marsul-unirii-594319

– Marile ecouri, Grig, le găseşti uşor punând titlul în fereastra motorului de căutare Facebook (1000 people talking about this!), zise Bazalau. La primul episod, telestarul Andrei Gheorghe are comentariul „Creca daca făceam asea dalidumbe în Chisinau imi dădeau mentii (garda) la pizdiuley (bătaie) binidităt. Şi aveau dreptate. respeca’ti promisiunile! Astia’s isterici antighey talibanizati în unionişti, my ass( pe dracu)…‟
La acelaşi, monarhistul Marius Ghilezan citează… instituţii specializate: „Cui foloseşte diversiunea pusă la cale de liderii mişcării unioniste? Există două variante în cazul lui George Simion, spun anumite surse din instituţiile specializate. Fie junele unionist face jocul Moscovei, fie al unui serviciu secret românesc. Tertium non datur.‟
Alte voci: „Operaţiunea corturile i-a impresionat până şi pe diversionişti. Să fie material didactic, zic!‟ „fratii nostri de pisti prut cum fac ei jocurile lu pontaghitapesede‟ „Momentul diversiunii inregistrat de un cameraman!‟ „Si uite cum o idee în esenta generoasa şi unanim acceptata (de Unire vorbesc Gogule) e dusa în derizoriu de un Cârnat, Simion şi mai cum l-o chema. Mai bine l-ar chema mă-sa acasa‟ „Kremlinul pana când şi pierde o face în limitele impuse tot de el ))))‟ „”Unionisti” în Piata Universitatii. Ca şi cum ai protesta impotriva lui Base în portul Constanta. Orice legatura a „unionistilor” cu marinarul e absolut intamplatoare şi neintentionata!‟ „Dovada că persoanele interesate de uniunea românilor au doar proprile interese şi idealuri la mijloc.‟ „Am observat că protestatarii au corturi la fel. De ce? Cine le-a cumpărat pe toate din acelaşi loc?‟ „Nişte cretini!‟
– Sunt şi obiecţii anti-jandarmi: „Când o să se priceapă oare că legea 60/1991 e problema?!!! atât şi nimic mai mult. Fiindcă legea aia dă jandarmilor dreptul să îţi închidă gura cu pumnul/bastonul/amenda/arestarea la orice oră oriunde. Acum ei au acest drept tocmai pentru a-ţi lua ţie dreptul la libertatea de exprimare. Simplu ca bunăziua.‟

Însă cel mai interesant e că predomină îndemnul deschis la delaţiune: „Dacă recunoaşteţi pe cineva, vă rog să scrieţi la comentarii numele lor şi de unde sunt.‟
– Dar pe mine, domnule Bazalau, m-a indignat un sheruitor cult, ştiutor de Zinoviev şi Aitmatov, care întoarce pisica în tigaie şi îi vede tocmai pe unionişti ca pe nişte mancurtizaţi uşor manipulabili, asta da performanţă: „Multă lume s-a bucurat în ’92 că Uniunea Sovietică s-a destrămat, fără să se întrebe dacă totuşi scopul principal al creării sale nu s-a îndeplinit: apariţia Homo Sovieticus, denumit mai pe şleau Mancurt, adică omul spălat pe creier, fără atitudine, personalitate sau dorinţă de a gândi, de a reacţiona din proprie iniţiativă, ci doar de a merge cu turma fără să-şi pună întrebări, şi care să creadă ceea ce vede la televizor sau citeşte în ziare, şi nu ceea ce vede cu proprii ochi. Efectele perverse ale acestei foste entităţi politice încă le trăim în zilele noastre, cu rezultate distructive asupra societăţii, iar acest clip o dovedeşte pe de-a-ntregul! Enjoy!‟

– Istorice şi pozele cu George Simion tăvălit de jandarmi în Calea… Victoriei. Sau clipul De ce aşa?: https://www.youtube.com/watch?v=mi-23fSnRwg
– Nu de politicieni ducem lipsă, Grig, ci de intelectuali. Pentru bestsellari, calculul e că Basarabia nu e o piaţă de carte notabilă. Pentru carierişti, prudenţa vine de la poziţiile antiunioniste ale ambasadorilor de pe-aici sau ale puterilor dinspre părţile depărtate, care dacă eşti pe listele negre încondeiat chiar de ai tăi ca unionist, pierzi la punctaj când vine vorba de finanţări sau invitaţie şi nu se merită pentru cine să ai asemenea pagube!
Sunt mai zgomotoase alegerile americane, ceea ce este ca un fel de inexistenţă când de la ale noastre nu aşteptăm nimic, nefiind decât un singur om politic interesat, dacă intră sau nu în parlament, unionistul Băsescu.
– După cum pubintelectualii consideră că Basarabia nu e o piaţă de carte notabilă, nici finanţatorii politicienilor nu văd mare lucru de prăduit dincolo de Prut, unde se consideră că deja au luat alţii tot. Iată de ce dispreţul pentru unionism este maxim tocmai când această opţiune pentru integrare europeană prin România e în creştere uimitoare.
– Potenţialul viitor preşedinte George Simion ar fi surâs fermecător dacă intelectualii aşa-zişi băsişti ar fi cerut şi ei cetăţenia MD, fiind chiar de efect dacă vreunul, scriitor de geniu, lua Nobelul pentru două ţări cu acelaşi proiect de Ţară.
– Mda, tot pentru Băsescu lucrează şi Gaudeamus cu unele lansări antinaţionaliste:
Ramona Ursu – „Dosarele Securităţii. Marian Munteanu şi Miron Cozma vs Piaţa Universităţii”, Ed Integral.
William Totok, Elena-Irina Macovei – „Între mit şi bagatelizare. Despre reconsiderarea critică a trecutului, Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa anticomunistă din România”, Polirom
Tatiana Niculescu Bran – „Mistica rugăciunii şi a revolverului. Viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu”, Humanitas

– George Simion simboliza ceva, unionismul: https://www.youtube.com/watch?v=mi-23fSnRwg
„Facem un apel către toţi românii: să vină alături de fraţii basarabeni şi de toţi cei se află acum pe baricada Unirii, să fim perseverenţi în demersurile noastre. Unirea trebuie să fie următorul proiect de Ţară al României şi în acest sens avem propuneri concrete pentru cei care vor accede în noul Parlament de la Bucureşti”, a spus George Simion, preşedintele Platformei Unioniste Acţiunea 2012, într-un comunicat de presă emis după ce a acordat un interviu video pentru romanialibera.ro

– Vra să zică, nu prea sunt vremuri să plăteşti experţi să întocmească un proiect de Ţară!
– Gustul rafinat de criză spirituală a moralului… Seara, Dora, când poporul-ca-creatură-a-demagogiei e priponit în semiîntunericul tv, tăcerea vine de la faptul că numai lătrătorii se-aud necontenit, la ecranaci, intuind că ei nu prea au ce justificare să dea prin presa lor serbărilor fastuoase ale Centenarului din 2018, cu groaza că în 2020, dimpotrivă, jelirea Trianonului le va surclasa cu obişnuitul 7-1 sau măcar luăm un 0-3 cum ne-au tras-o polonezii chiar pe Arena Naţională. Repet: dezinteresul elitelor pentru Basarabia a jucat, vra să zică, ca o contestare a României Regale Mari, ceea ce a slăbit şi Ardealul în postromânism…
Cu proiect de Ţară liric, generaţia Eminescu la Putna au poruncit că întâi unitatea culturală, cea politică va veni de la sine. Or, autoelitele intelectuale şi politice se complac în comodul postromânism cum că n-avem trecut, deci nici viitoriu, nici nu e nevoie de patriotism în şcoli sau de renunţarea la cota unică de impozitare după ce bogaţii au ratat achiziţionarea Cuminţeniei, TVR Cultural şi ICR măcar cum au fost, iniţiere TVR Didactic în slujba românilor din jurul României şi a Diasporii să nu se deromânizeze în 2-3 generaţii, Arte TV şi RAI 5 preluate în RO, Muzeu de Istorie funcţional, noul Muzeu al Literaturii şi, poate, mansardele memoriale bucureştene Eminescu, Iorga şi Eliade, pinacoteci în fieştecare sector, plus biblioteci de cartier bine dotate, măcar pentru pensionari…

– E timpul faptelor, nu al sondajelor, Grig! Din punct de vedere est-vest german, ne certăm pe sume derizorii. Basarabenii s-au cam descurcat singuri până acum, politicienii de la Bucureşti nevoind să se complice dincolo de demagogie-populism, iar pubintelectualii derobându-se de la Luminarea Poporului, lovind însă cu forţă şi inteligenţă exact în simbolurile Eminescu şi Ştefan cel Mare! România-i coaptă doar pentru o politică pro-basarabeană tăcută, să acorde un împrumut nerambursabil Republicii Moldova „pentru integrare rapidă în UE“, nu anunţând „proiecte de Ţară“, care nu e bine să ştie duşmanii ce anume nu vei face. Pe culmile unei prosperităţi nesperate, ne putem permite uşor 2-3 miliarde euro, la o datorie externă de peste 85 pe termen lung, conform presei, sau măcar direcţionarea unei taxe de solidaritate cum refegiştii pentru redegişti! Asta înseamnă a sprijini.
– Ce 2-3 miliarde, Dora? Şi 200 milioane euro dacă apucam să băgăm în ultimul an, electoral era suficientă ofertă de viitor, să culegem roadele lipsei de griji la Prut! Dar n-a fost să fie.
Mai rău încă, am trecut ca prin urechile acului, graţie tenacităţii lui Dodon, printr-un test devastator. Postromânismul, mentalitatea lugubră creată artificial cum că RO n-are trecut, deci nici viitor, putea genera în 2018 hilara situaţie în care cetăţenii Republicii Moldova să devină 66% unionişti, chiar dacă autoelitele se comportă momentan contra, iar cetăţenii RO să respingă cu nervozitate 51% re-Unirea, sensibili la argumentele economico-geopolitice alarmiste ale ecranacilor şi postacilor, poate şi ale unor superbloggeri, că egalizarea salariilor bugetarilor şi a pensiilor ne va aduce la sapă de lemn de la Ikea sau Dedeman, necăjind totodată şi vecinii, şi supraputerile!

– Cum a fost în Epoca Mooye? Deznaţionalizaţi-i voi pe-ai noştri, că şi noi îi deznaţionalizăm pe-ai voştri, dacă… putem.
Acest „dacă putem“ este esenţial. Infrastructura Intelectuală nu ne permite a induce, a impune ceva cuiva. Pierdem sigur fără Muzee, fără biblioteci digitale, fără televiziune didactică…
– Chiar fără de Muzeu Naţional de Istorie activ, nici TVR Cultural, de încurajat istoricii şi bestsellarii noştri să opună ceva la Corvinus Library – Hungarian History, care are deja o superioritate paralizantă în materiale gata traduse în English USA, tot cam ca la 1918-1940: http://www.hungarianhistory.com/lib/rum.htm

– Aş! Sifonarea fondurilor. Nu resurse tv sau online, nu biblioteci, ci trimiterea de şmecheraşi să se desfete la faţa locului… Nimic pentru Infrastructura Intelectuală! Asta e linia.
Proiectul de Ţară cu ţ mare e opera poeţilor şi artiştilor, ca mine, Dora! Abia pe urmă vin politicienii să zică ce i-au învăţat consilierii şi serviciile, domnule Bazalau, despre starea de postromânism, ca presupunere că românii n-au trecut, deci nici viitor, idee pentru care ţi se pare c-au fost formaţi numeroşi răspândaci de la colţul de cotitură din 1997 încoace, aşa că rezultă un tern text alb de integrare Wash euroatlantică.
– În acest sens, proiectul de Ţară e un nonsens!
– Proiectul de Ţară, Grig, surâse serafic Dora radiind transfigurată, se întinde nu de la Nistru pân’ la Tisa, ci de la Sydney la Tamisa, pe ambele emisfere, şi cere aici-şa doar a sprijini ca mai mari pe vecinii noştri cu probleme, pe fraţii noştri sârbi şi pe fraţii est-moldoveni, să intre mai degrabă în UE. România e cea mai mare putere din Sud-Est şi partenerii noştri euroatlantici firesc ar fi să poată dormi liniştiţi, fiindcă noi vom veghea aici, neadormită sentinelă a civilizaţiunii apusene, şi îi vom ajuta să nu derapeze pe fraţii noştri mai mici din Ungaria, Serbia, Bulgaria sau Republica Moldova. Doar asumându-ne ca politicieni maturi această răspundere regională, Grig, vom fi luaţi în serios şi primiţi cu simpatie, până şi în Schengen şi în zona Euro!

– Triumful lui Dodon îmi resuscită gândul amar că dacă RO e altfel, prost condusă, explicaţia ţine doar de păcatele clasei politice şi intelectuale de azi, iară nu de trecutul istoric în calea năvălirilor barbare sau sub imperii deznaţionalizante; generaţia istoricului uitat sau cenzurat Nicolae Iorga au făcut România Mare Regală cu ACELAŞI Neam Românesc! România intelectualilor în 1990 scotea în stradă, contra preşedintelui de onoare al PSD, 100 mii de manifestanţi. Explicaţia că i-a pierdut doar din cauza A3 ignoră postromânismul, anume doctrina implicită cum că RO e altfel, fără trecut deci nici viitor, percepţia masilor fiind că se persiflează stăruitor valorile naţionale, cum a fost cu demersul antieminescian Dilema 265 din 5 martie 1998, după care înstrăinare a patrioţilor, oportunistul Iliescu, fiu de patriot el însuşi patriot, rămas fără adversari, a jucat în anul oligopedagogic de proteste sindicale didactice 2000, finala cu Vadim, triumfând lejer.

– Cu Trump, avem un fel de confirmare că istoria o fac personalităţile!
– Dar Trump, ca spectacol, seamănă mai degrabă cu Păunescu, bardul care de Crăciun 1989 a trebuit să se refugieze chiar la gardul Ambasadei americane, supliciu salivar necunoscut de vreunul dintre, ARLUS chipeşi, ideologii stalinismului dejist:
http://www.dailymotion.com/video/xbndsz_adrian-paunescu-scuipat-la-revoluti_shortfilms
Ulterior, spre deosebire de Vadim, care n-a prea trecut Prutul, poetul unionist oltean basarabean a ştiut să profite de bizareria că, după Revoluţie, mulţi pubintelectuali, în căutarea Stăpânului celui Nou, au păcătuit mai grav decât sub pupincurismul ceauşist: de exemplu, prin demolarea mitului eminescian, cu tot cu al lui Ştefan Vodă, şi prin dezinteresul faţă de recuperarea Basarabiei. El nu i-a dispreţuit pe Vieru, Lari, Dabija şi Matcovschi, pe universitarul motiv cum că nu scriu poezie filologică…
– Trebuie întrebaţi basarabenii vârstnici, cât mai sunt, ce însemna în stânga Prutului, înainte de glasnost, să auzi cu urechea pe radio ce se cânta patriotic la Cenaclul Flacăra!

– Păcat de statul în bătătură din anii iliescieni 1989-2004! La 2005, unionişti erau 3%. Aveam 100 burse, abia Băsescu le ridică numărul la 5000, deci numărăm de prin 2010 cam 20000 de tineri basarabeni la studii. [ceremonia Băsescu cetăţenie]
Victor Druţă: „Legea despre redobândirea cetăţeniei române, în vigoare încă din 1991, până la Băsescu a funcţionat slab. Puteai aştepta rezolvarea dosarului 4, 5 sau chiar 6 ani!…la alegerile prezidenţiale din 2009 candidatul Traian Băsescu a obţinut 94,8% din voturile cetăţenilor români care şi-au exprimat opţiunea în Republica Moldova.“
Paradoxal, marinar umblat, sociabil, Traian Băsescu e singurul politician român capabil să negocieze cu Igor Dodon, în frumoasa cramă basarabeană de la Sadova a acestuia:
https://www.youtube.com/watch?v=5b0klk4qU2c

– Anul 2016 a început foarte unionist la Chişinău, deci proiectul de Ţară se naşte din ameninţarea cu unionismul:
http://www.basarabia.md/congresul-sfatului-tarii-2-si-mars-unionist-de-amploare-la-chisinau-a-fost-cel-mai-frumos-27-martie-de-la-1918-incoace/
Înainte de-a se lupta cu Maia Sandu, Dodon s-a luptat cu Simion. O idee inspirată de revizionismul Trianonului: 27 martie 1918, zice Dodon, ziua unirii cu România Reginei Maria, trebuie declarată zi de doliu: https://www.youtube.com/watch?v=fECy0TGWAGI

Anunțuri