Manifest Facebook contra corupţiei

Download pdf * Manifest Facebook contra coruptiei

Coruptă e lumea însăşi, îmblânzirea morală a hienei umane va mai dura, pe toate meridianele, cât veacul. Lupta cu porcii corupţiei nu trebuie să se oprească dacă noua putere trece prin parlamentul ei formule legale mai digerabile – 1) de nepedepsire a unor infracţiuni sau de nerecuperare a prejudiciului; 2) de încurajare a hoţiei, practicate de demnitari cu familiile lor; şi 3) de albire a CV-urilor încât orice corupt dovedit şi condamnat să îndrăznească să aspire la a fi preşedintele României în 2019 sau mai devreme.
Aceleaşi cauze care au condus la triumful PSD-ALDE în alegeri pot genera şi înfrângerea protestelor din luminosul Februarie 2017, care deocamdată, în calculul penalilor, nu arată Occidentului decât ce mai libertate de a fierbe în suc propriu ne îngăduie noua putere de origine fesenistă. Altminteri, primele atitudini de politică externă recurg în relaţiile cu ambasadorii la un cu totul neobişnuit limbaj de înveninare deliberată a comunicării RO cu UE-NATO, pârţag care pentru pesimişti e semn rău că noua putere, dacă înfrânge Revoluţia civică declanşată la 1 Februarie, poate visa la o Axă Putin-Dragnea-Erdogan şi la controlul similar al internetului şi al oengeurilor, cu expulzarea din funcţii a unor largi categorii de experţi după modelul antigülenist.
Cuplul Dragnea-Grindeanu e mult sub Iliescu-Roman, dar rămâne în ofensivă fiindcă nu are un adversar capabil să valorifice politic un Miracol precum protestele semnificativ de masive de la 1 Februarie, Ziua Naţională (poate chiar Europeană) a Luptei contra Corupţiei. Rezistenţa presupune organizare, cu atât mai mult cu cât blestematele ordonanţe par a fi doar pilotarea unui vast proiect de refesenizare a României, Ion Iliescu rămânând preşedinte de onoare al partidului al cărui preşedinte domneşte dar nu guvernează, violând original constituţia iorgovană republicană.
Dincolo de Miracol, mişcarea civică, partidele de opoziţie parlamentară şi extraparlamentară trebuie să le mulţumească protestatarilor şi să aplice întreaga experienţă a Convenţiei Democrate de după 1990. După cum vedem, deocamdată, nu se încheagă însă nicio alianţă civică sau convenţie democrată, iar în caz de eşec se va spune că e aici un comportament de… beneficiar al ordonanţelor feseniste, mai toate partidele având penalii lor, iar unele oengeuri hulpave sperând finanţări suplimentare ca să se implice suplimentar contra unei corupţii în exces, revigorate noaptea. Dacă eram la nivelul de dezvoltare al societăţii civile şi al culturii politice din Franţa, am fi avut deja o Convenţie Naţională de Luptă contra Corupţiei, un front ce ar reuni toate organizaţiile civice şi politice dispuse la solidaritate cu oamenii cinstiţi.
Până când EMANAŢIA Revoluţiei Civice – declanşate de Popor la 1 Februarie 2017 precum în 1989 fără asistenţă intelectuală – va fi închegarea unei Convenţii Naţionale de Luptă Permanentă contra Corupţiei, sau cum s-o numi această alianţă civică şi politică, datoria fiecăruia e să ajute România cu ce are.
Şi tare mulţi nu avem decât Facebookul şi Strada!

Anunțuri

Două tactici în bătălia dusă de Grupul pentru Reforma USR cu Nicolae Manolescu şi Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere

Download * Camelian Propinatiu – Două tactici în bătălia dusă de Grupul pentru Reforma USR

Frământările din Literatura noastră cea română, după pierderea librăriilor, bibliotecilor, revistelor, sediilor, desfiinţarea TVR Cultural şi risipirea Muzeului Literaturii, sunt fireşti. Simplist, omeneşte, tensiunile purced de la constatarea că liderului, eminentului critic Manolescu (academician, 8 ani Paris ambasador UNESCO etc.), i-a mers de la o vreme tot cu spor, pe când Uniunii tot în pagubă. În plus, a fost violat, în 12 martie 2013 seara, spiritul Statutului, modificat să dispară restricţia cu maxim 2 mandate preşedinte, ceea ce e un fel de a viola însăşi Revoluţia, cum se şi întâmplă după listă în capodopera cărtăresciană Orbitor 3.
Deocamdată, conducerea USR a dat un semnal necruţător (cartonaşe roşii şi galbene) cui mai vrea reforme: excluderi din Uniune – Dan Mircea Cipariu și Grigore Șoitu, respectiv avertismente – Florin Iaru, Paul Cernat și Daniel Vorona.
http://www.uniuneascriitorilor.ro/25-02-2016-raport-cmse/g2La care, Grupul pentru Reforma USR, şi aşa fluctuant ca listă, a replicat printr-o petiţie pe care înşişi membrii n-au avut toţi curajul să o semneze sau vor fi recurs ca Farfuridi la semnătură anonimă:
http://www.petitieonline.com/petitia_grupului_pentru_reform_a_uniunii_scriitorilor
Deşi miza era tentantă: „GR-USR solicită demisia d-lui Nicolae Manolescu și a întregii conduceri a USR (Consiliul de Conducere și Comitetul Director) și îi cheamă pe toți membrii USR la noi alegeri democratice, alegeri ce vor avea loc între 18-19 martie 2016‟. Ceea ce nereformiştii contestă vehement că vor fi alegeri anticipate:
http://www.evz.ro/scriitorii-din-romania-isi-serbeaza-ziua-cu-scandal.html

Oricum, îngrijorarea în lumea scriitoricească e mare. E riscant să mai ridici capul, cum e şi la demnitari frica de a mai lua decizii cu care să se complice, monitorizaţi de pretutindeni.  Cel mai dureros e resimţită violarea consensului că, între gentlemeni, calitatea de contracandidat exclude excluderea. E drept că pentru Dan Mircea Cipariu s-a găsit o soluţie mai umană decât pentru contracandidatul Cezar Ivănescu, care era un luptător redutabil:
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=526
http://cezar-ivanescu.blogspot.ro/2010/02/curentul-fiica-lui-cezar-ivanescu.html

Poporul cititor remarcă tăria morală că există o unitate de monolit în jurul dlui Manolescu, apărat prin toate-toate mijloacele. Active Watch se miră că duce prin suprainterpretare la cartonaş roşu „un articol critic al lui Grigore Șoitu la adresa activității de critic literar a lui Nicolae Manolescu ca un exemplu de atac la adresa USR‟
http://activewatch.ro/ro/freeex/reactie-rapida/usr-pcr-uniunea-scriitorilor-din-romania-intimideaza-vocile-critice-din-interior
Devine atunci explicabil de ce, după aprecierea dlui Manolescu raportul de forţe este liniştitor, de 99:1.
http://adevarul.ro/cultura/carti/comunitatea-literara-propune-reformarea-uniunii-scriitorilor-romania-raspunde-nicolae-manolescu-1_54f721ae448e03c0fd38e526/index.html
Iar cine trage cu urechea pe la desfăşurarea şnur a şedinţelor constată că aşa şi este. De ex., Şedinţa Consiliului USR – 30.03.2015

Tactica luptei doar în interiorul Uniunii, fără depăşirea ţarcului, ar fi cam cum s-ar fi bătut România Regală în iunie 1940 cu URSS, Reichul, Ungaria şi Bulgaria simultan. Şi iarăşi contextul e tragic. Trăim la un colţ de cotitură o involuţie, o depresie morală după clasarea dosarelor crimelor Revoluţiei şi Contrarevoluţiei Teroriste, când ne afundăm într-o lugubră indiferenţă civică. Din 23 februarie 2016, chiar în interesul poporului cititor, toţi membrii USR trebuie adică să fie mai disciplinaţi şi mai vigilenţi, deoarece au aflat, ca la o execuţie la Târgovişte, că pot avea necazuri cu evaluările vieţii lor în cadrul Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere: Mircea Mihăieş (preşedinte), Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Coşoveanu, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu (membri).
E o mică fisură doar în faptul că temperamentul polemic, de politician băsist, al lui Mircea Mihăieş, nu e bun de inchizitor convingător, ci fanatic, ca președinte al Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere. Dealtfel, Dorin Tudoran îi atribuie formula ţinătoare de postromânism sadea „Catedrala Neamului Prost‟, care a trimis mulţi cititori creştin-ortodocşi să citească în limbi străine:
Despre post – că tot vine postul Sfintelor Paști
http://www.dorintudoran.com/despre-post-ca-tot-vine-postul-sfintelor-pasti/
Carte străină clasică gratuită
https://archive.org/details/fav-camelian_propinatiu?sort=creatorSorter
Consolare, listele de cărţi bune: https://propinatiu.wordpress.com/lista-lui-propinatiu
Adevărul e că utilizarea termenului „fascism generaţionist‟, de către un pamfletar catalogat la rându-i, de influentul critic Victor Ponta „fascist bătrân‟, să vază cum e când te categoriseşte altul, nu lasă nicio şansă reformatorilor:
Destul!
http://www.romlit.ro/destul
http://adevarul.ro/news/politica/de-nu-contrasemneaza-ponta-decorarea-fostilor-lideri-icr-domnul-mihaes-e-fascist-batran-mihaies-neghiobie-1_536a067b0d133766a86f5612/index.html
Amuzant că Mihăieş inventariază şi cam ce pot pierde rebelii, de ce e bine să fii membru USR, şi anume căţărat cât mai sus în acest joc piramidal: „recenzii laudative, burse, invitaţii la colocvii şi festivaluri internaţionale.‟
Şansele grupului reformist să inducă din interior Schimbarea devin astfel derizorii, cam cât ale Scrisorii celor şase bolşevici democraţi de a clinti în 1989 unitatea de interese a nomenclaturii în jurul Comandantului Suprem.

Altceva este însă dacă ne închipuim că Uniunea Scriitorilor din România nu e a membrilor, ci aşa cum a şi fost în 1949 concepută sovietic, e a norodului plătitor de bir, a adevăraţilor făuritori de bunuri materiale şi implicit spirituale, ţăranii de pe ogoare, corporatiştii, muncitorii din fabrici şi uzine, lucrătorii din sfera serviciilor şi funcţionarele.
Cea de-a doua tactică în bătălia dusă de Grupul pentru Reforma USR cu Nicolae Manolescu şi Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere se bazează pe îndrăzneala de a muta conflictul pe un teatru de război unde superioritatea numerică de 99:1 (mai probabil 2400:80, adică 30:1) a dogmaticilor, mulţumiţilor cu ce au şi indiferenţilor nu mai contează.

Acest teatru de război e al confruntărilor civice, unde GR-USR poate înjgheba alianţe tari sau tovărăşii de drum preţioase cu entităţi de mult călite în războiul pentru progres.
După Revoluţie, nu întâmplător, Uniunea dlui Manolescu a manifestat o cenuşie pasivitate civică, o surdomuţenie pe care numai Academia dlui Simion o întrece! Toate marile incertitudini româneşti au trecut peste români în postromânism fără ca în 26 de ani aceste supreme instanţe intelectuale să-şi exprime asurzitor punctul de vedere.
Politicienii n-au ştiut de frică pe scriitori, vasăzică, i-au şi dispreţuit că le e jenă să uzeze de nelimitata lor putere de a zdruncina conştiinţa masilor, şi de-aia n-au achiziţionat pentru România măcar sediul istoric al Uniunii sau pe al Muzeului, că aveau cu ce!
Da, scriitorii noştri sunt prea profesionişti şi mai nu există nicio comunicare directă cu masile largi populare, nepracticându-se mai deloc Luminarea Poporului, neatrăgându-l la casele şi căminele culturale să savureze, să practice literatura (creative writing ca în SUA), părăsindu-l pradă pârloagă altor forţe, care să-l manipuleze uneori chiar împotriva criteriului estetic.
Cât despre cel moral, nu numai pierzând Sediul si Muzeul a trecut prin frământări Uniunea, ci şi luându-şi Adio de la domnul Goma sau asumând pentru Revoluţie, inclusiv în capodopera cărtăresciană Orbitor 3, o viziune Imposibila Lustraţie care seamănă supărător cu a inventivului povestitor Marin Neagoe:
http://www.romlit.ro/imposibila_lustraie
https://ceausescunicolae.wordpress.com/2011/11/30/generalul-marin-neagoe-stiti-ca-in-foarte-multe-locuri-din-tara-cei-care-au-instigat-muncitorii-au-fost-informatori-ai-securitatii-eu-si-vlad-stiam-ca-treaba-e-terminata-stiam-chiar-dinainte-de-int/

Politicienii îşi bat joc de Limba şi Literatura Română, iar scriitorii se mănâncă între ei până rămân fără librării, biblioteci, reviste, sedii, TVR Cultural, case memoriale şi muzee. Iar care vrea să intre în Uniune, de fapt vizează să-i dea încă 50% la pensie. Asta cred masile azi, că scriitorii sunt prea mulţi şi că nu se mai justifică în pib pentru că şi aşa tineretul nu va mai citi niciodată, decât poate la bac, iar pensionarii nu sunt stimulaţi să se lase de teveu. Şi totuşi, numai prin tactica apelului la popor se mai poate redresa Uniunea, căci de un an de zile, reforma nu sporeşte, ba chiar dă înapoi.
http://www.radioromaniacultural.ro/programul_manifest_de_reformare_a_uniunii_scriitorilor_din_romania-28701
http://www.mediafax.ro/cultura-media/un-grup-de-scriitori-vrea-reformarea-usr-cerem-normalitate-transparenta-si-modificarea-statutului-manolescu-reprezinta-doar-1-13931858
Iar trendul acum e anihilarea tuturor reformiştilor socotiţi periculoşi prin valoarea lor. Paul Cernat, de exemplu, a primit cartonaş galben cu toate că a fost atenţionat mai întâi în organul USR de Daniel Cristea-Enache (membru CMSE) să nu mai găzduiască pe Marius Ianuş, şi se şi delimitase cu celeritate:
Antisemitism pe Facebook: negru pe alb
http://www.romlit.ro/antisemitism_pe_facebook_negru_pe_alb
http://www.observatorcultural.ro/articol/usr-se-transforma-in-cmse

Stagnare, nu altceva, e pentru scriitorii bătrâni bizareria că tentativa de anihilare a lui Paul Cernat seamănă izbitor cu atacul lui Titus Popovici la tânărul Nicolae Manolescu amintind şi de celebra Antologie (Poezia româna modernă de la George Bacovia la Emil Botta; scoasă din librării cu miliţianul), cum relatează tocmai Daniel Cristea-Enache(!): „Suntem în vara lui 1977 şi asupra romanului Bunavestire de Nicolae Breban (…) se aplică două tipuri de critică şi se formulează două verdicte, diametral opuse. Primul este exprimat în cronica din România literară (16 iunie 1977) a lui Nicolae Manolescu: „Un roman excepţional este Bunavestire a lui Nicolae Breban: dens, de mari viziuni satirice, scris cu vervă, sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil şi original. Se precizează în el şi o ruptură de tradiţia prozei noastre psihologice sau naturaliste…“. Al doilea, în cuvântul lui Titus Popovici la Plenara din 28-29 iunie a C.C. al PCR: „Bunavestire este romanul unui autor pe lângă care viaţa de luptă, de sacrificii, de muncă, de dăruire, chiar şi de erori a acestor decenii a trecut ca apa pe penele raţei (…). Ei bine, tovarăşi, în viaţa mea n-am citit apologie mai deşănţată – îmi cântăresc bine cuvintele – în care un critic – acelaşi, de altfel, care într-o antologie a poeziei a inclus cu dezinvoltură pe toţi poeţii legionari, în frunte cu Radu Gyr – afirma că este cea mai importantă carte de după 23 August.“
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=18787

Batem pasul pe loc. Ne târâm în coada literaturilor fraţilor noştri de gintă latină. Trebuie, aşadar, ieşit cu îndrăzneală în spaţiul stradal, unde azi se decide viitorul, iar oportunităţile civice şi chiar politice în an electoral apar cu duiumul.
https://mariusmioc.wordpress.com/2016/02/29/asociatia-21-decembrie-din-bucuresti-a-ramas-fara-sediu-video/
Jocul alianţelor Grupului e hotărâtor pentru reformarea Uniunii. Luther n-a învins sihăstrindu-se ca tactică, ci afişându-şi tezele în cetate. Acum, în martie 2016, merită studiat dacă nu cumva reformatorii trebuie să-şi mărească vizibilitatea civică prin atitudine potrivit evenimentelor, desigur cu aluzii la durerile şi necazurile proprii. De ex. o declaraţie în genul: „Noi, membrii GR-USR, constituit din scriitori membri și nemembri ai USR, ne exprimăm indignarea şi deplina solidaritate cu revoluţionarii Asociaţiei 21 Decembrie, care trece prin momente grele, fiind evacuată din sediul în care şi-a desfăşurat până acum activitatea. Scriitorii români ştiu bine ce dureros e a pierde un sediu istoric şi chiar Muzeul Literaturii, într-o Capitală fără Muzeu al Revoluţiei. Scriitorii preţuiesc Libertatea şi sunt recunoscători celor puţini care au dăruit-o prin jertfă celor mulţi. Totodată, sunt alături de toţi cei ce luptă pentru Justiţie şi Adevăr.‟ Eventual, se poate formula în funcţie de cine semnează: „noi scriitorii revoluţionari membri ai GR-USR…‟. Şi sunt simptomatic de mulţi în grup! Mai încolo, se poate exprima solidaritatea cu unioniştii, alt segment civic călit în lupte, care cheamă la acţiuni comune pentru 27 martie, când s-a mai recuperat o dată Basarabia.

Şi tot aşa, agitaţie neobosită, până când reformarea USR va deveni o prioritate naţională.