Singuraticul Breban, popularul Patapievici şi postromânismul consolidat

Explicaţia marxistă a certurilor dintre nemuritori este curat economică! Demolarea Poetului Naţional în postromânism, după demersul Dilema 265 din 5 martie 1998, a prăvălit şi statutul scriitorului contemporan, de nu-l mai invită nimeni din debara pe la televiziuni, iar bestsellerurile nu mai sunt literare, ci politice, concret prezidenţiale: dl Iohannis, dna Săftoiu, în perspectivă dna Udrea! Dealtfel, conflagraţia s-a iniţializat după un Bookfest tern, dl Patapievici publicând la Humanitas, iar dl Breban la Polirom: http://www.polirom.ro/catalog/autori/breban-nicolae/

Pe A3, de 10 Mai, după ce gazda a citit nişte citate, dl acad. Breban a comentat ceva în genul: „Dacă ar fi îndrăznit un om ca Patapievici să afirme aceste lucruri, în Ungaria sau în Polonia, l-ar fi bătut sau l-ar fi împuşcat‟. Probabil şi la Academie s-a jucat cam la fel cu vorbele. Apoi, propuse scuza cu metafora nefericită. Dar asta nu e o metaforă nefericită, ci una criminală! Intelectualii şi caii se împuşcă uşor.

Absolut previzibil, a urmat scrisorica de protest, semnatarii de la vârf beneficiind piramidal de o amplă publicitate, dar mare lucru nu se rezolvă. Problema e rău pusă. Întrebarea e de ce nu avem 10-12 Patapievici, care ar fi polemizat şi s-ar fi domolit reciproc în exprimările Politice. Avem numai unul! Ne apropiem de monarhiile culte, de Schengen, respectaţi euroatlantic şi apăraţi de NATO, doar investind în Edu Cultură peste 10% din pib. De implementat măcar regula că 1% din amenzi sau accize, 3% din recuperări şi din sponsorizările politice, 2% din prostituţie (fizică şi intelectuală), 4% taxe de lux pe televiziunile tabloide şi 1-2% din investiţiile în carosabil sau în imobiliare să se aloce direct la Infrastructura Intelectuala.

Caci dacă am fi avut Infrastructură Intelectuală la standarde euroatlantice, s-ar fi practicat şi Luminarea Poporului, ajutându-l să înţeleagă nu numai indignarea taberei Patapievici, strivitor de numeroasă, ci şi exasperarea singuraticului Breban! E jenant chiar pentru culturile greu observabile recursul la citatul practic decontextualizat, reţinându-se doar suprainterpretarea cu „incitările la crimă‟. De fapt, ne inflamăm de la mizeria bibliotecilor. Masile largi populare n-au acces la întreaga gândire a acad. N. Breban, care era cât pe-aci să ia Nobelul in 2014: http://www.revista22.ro/nobel-pentru-un-scriitor-roman-40567.html

Iar cartea de la care începe conflictul orientărilor culturale, Aventurierii politicii româneşti, nu e pdf accesibil online:

http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1576

https://www.youtube.com/watch?v=rZJ4fPZ9_B8

http://convorbiri-literare.dntis.ro/URSACHEsep12.htm

            În consecinţă firească, după momentul A3, şi dl Cărtărescu (primul semnatar al scrisorii de protest), şi dl Patapievici au ieşit cu popularitatea înmiit crescută, tot mai numeroşii simpatizanţi achiezând implicit şi la celebrele deja enunţuri ţinătoare de postromânismul bine consolidat cum că n-avem trecut, deci nici viitor:

Căci Ştefan cel Mare, mărunt de statură dar mare figură este cel care, inspirat de Duhul Sfânt (…), a rostit o zicală nemuritoare, ce i-a servit drept deviză, şi care-apoi s-a dovedit o lege-a pământului pentru toţi voievozii ce i-au urmat: «În duşmani cu hula, în popor cu sula!» Nu-i de mirare că toţi moldovenii de azi îi seamănă ca două picături de apă: pitici, peltici şi degrabă vărsători de sânge nevinovat. Apoi, Mihai Viteazul. A avut, ce-i drept, neclarităţi ideologice, i-a legat pe ţărani de glie, dar a şi unit cele trei ţări Româneşti, cum mai târziu, în mod simbolic, istoricii au unit trei bucăţi de hârtie ca să alcătuiască faimoasa lui frază-testament: «Pohta ce-am pohtit: Moldova, Ardealul, Ţara Românească». (M. Cărtărescu – Orbitor 3, 2007, p. 420)

Numai violenţa, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimţire. Mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. Fondul ultim al substanţei naţionale româneşti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării. Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut… (H. R. Patapievici – Politice, 1996, p.63)

Protest al GDS

Bietul Breban e practic singur, cam ca în vara lui 1977, pe când dl Patapievici are zeci de mii de simpatizanţi, mai toţi cu multă mare milă de unguri si polonezi: http://www.observatorcultural.ro/Dar-la-polonezi-v-ati-gindit-cind-ati-spus-ca-ei-l-ar-fi-impuscat-pe-Patapievici*articleID_31939-articles_details.html

http://www.crispedia.ro/Bunavestire__de_Nicolae_Breban__rezumat_literar___comentariu_literar_

Numai că aceşti fani sunt atraşi să dea semnături fără obiecţii la violenţa de limbaj asupra trecutului românesc, enervantă pentru academician, necondiţionare-achiezare la postromânism ce ar merita cadou noua carte a dlui Boia despre purificarea etnică ce Rusia poate crede ca noi o am extinde şi în Transnistria de s-ar retrage dincolo de Bug: http://www.revista22.ro/interviu-cu-lucian-boia-romanii-sunt-mai-putin-indarjiti-in-apararea-unei-mitologii-nationale-56369.html

http://www.revista22.ro/

Dupa acad. Breban, primul perdant, evident Eminescu! Fiind şi examenul de bacalaureat coincident cu parastasele din 15 iunie. Ostentativ, sintagma legata pe vecie de numele popularului Patapievici, c-ar fi Poetul National cadavrul nostru din debara, e reluată creativ cu asupra de masură:

Contributors:
Cadavrul din ghiozdan

http://www.realitatea.net/poezia-pornografica-scrisa-de-mihai-eminescu-nu-o-gase-ti-in-manualele-de-literatura_1694207.html

http://adevarul.ro/locale/botosani/mihai-eminescu-opera-pornografica-obsedat-femei-geniul-botosani-isi-refula-cele-mai-bolnave-dorinte-poezii-deocheate-iubea-carnal-crancen-total-1_54f5ceea448e03c0fd2f74a5/index.html

http://adevarul.ro/locale/alexandria/muzele-nu-l-au-iubit-eminescu-mite-l-a-catalogat-murdar-maniere-cleopatra-lecca-l-a-lasat-numere-zadar-plopii-sot-1_55782509cfbe376e3522809d/index.html

Iar Ştefan cel Mare o păţi urât la 75 ani de la Răpirea Basarabiei, în chiar momentul duelului pentru primăria Chişinău dintre Dorin Chirtoacă şi Zinaida Greceanîi:
http://adevarul.ro/locale/galati/istorii-controversate-Stefan-mare-jefuitorul-fost-domnitorul-autor-deportari-masa-dus-distrugerea-sute-sates-1_5589a342452e97e90aac0ee7/index.html

Suntem îndărăt cu 30 de ani în dialogul dintre megaintelectuali: monologuri. E ca şi când Săptămâna şi presa literară ataca prin 1985 cu spume pe vreun mare scriitor şi nu înţelegeai în RSR fondul problemei, ce-a zis ăla, decât de pe la Europa Liberă! Aşa-i pentru tineretul neştiutor de azi poanta cu Breban şi cu postromânismul de debara al Politicelor dlui Patapievici! Nu există decât injurierea fără conţinut, nefiind unul inteligibil a zice doar că un intelectual aruncă cu zoaie înspre colegii de breaslă:
http://www.dorintudoran.com/un-breban-cat-un-grobei/
http://www.binnys.com/wine/Baron_de_Breban_Brut_18671.html
http://www.revista22.ro/arta-compromiterii-56755.html

Barim acad. Breban a spus limpede ce şi ce are cu cine:
http://www.cotidianul.ro/oportunistii-culturali-i-210880/
http://www.cotidianul.ro/oportunistii-culturali-ii-210933/
http://www.cotidianul.ro/oportunistii-culturali-iii-211023/

P.S.
Ci consolidarea postromânismului se cheamă mankurtizare reuşită, dovadă că de Ziua Drapelului Naţional, in jurnalele diaristilor se va fi scris despre Elena şi Valentin, surprinşi de paparazzi pentru istorie:
http://www.cancan.ro/multimedia/video/exclusiv/imaginile-care-arunca-in-aer-romania-el-este-iubitul-secret-al-elenei-udrea-paparazzii-cancan-ro-au-filmat-totul.html

http://basarabia-bucovina.info/2012/01/14/ultimatul-sovietic-din-26-iunie-1940-urmat-de-ocuparea-basarabiei-si-bucovinei/
Că Neamul Românesc n-a jelit, la 75 de ani, Răpirea Basarabiei, 26 iunie 1940, primejduindu-se şi Ardealul, păcatul şi-l asumă clasa politică şi megaintelectuală. Unionistul George Simion a fost expulzat cu interdicţie 5 ani de a trece Prutul pentru că s-a apreciat că la Bucureşti nu mai există mişcare civică şi patriotism decât la ordin. Dealtfel, basarabenii s-au cam descurcat singuri şi până acum, cât au fost murdarite in postromânism
stindardele cu Eminescu şi Ştefan cel Mare. Şi cât s-au facut calcule ruşinoase:
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/44628/Citi-bani-ne-ar-costa-unirea-cu-Basarabia.html
http://www.contributors.ro/editorial/unire-cu-basarabia/

Anunțuri

Congresul Educaţiei, oligopedagogia şi Generaţia Pupici

Un sistem educaţional se află în colaps oligopedagogic (K.O.) atunci când poate pregăti nişte elevi pentru examene terminale, poate şi pentru concursuri de supradotaţi – copiii de export, dar nu mai e în stare să îi şi educe, formarea omului fiind neglijată faţă de instruirea pentru obţinerea de diplome.
În perioada 14-15 iunie 2013, se va desfăşura la Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti, Congresul Educaţiei, care îşi propune să creeze o „agora a sistemului de învăţământ românesc, în cadrul căreia sa fie expusă şi discutată o agendă publică a tuturor palierelor educaţionale”.
Data aleasă pentru acest nou Congres coincide cu efortul maxim al cadrelor didactice, cele din învăţământul preuniversitar fiind preocupate de încheierea anului şcolar, de Evaluarea Naţională sau de Bacalaureatul deja demarat, pe când în universităţi avem sesiunea de examene şi finalizarea studiilor prin licenţă sau masterat. Acesta fiind contextul, nu se poate organiza decât un congres al şefilor, mai gravă fiind inexistenţa unei dezbateri publice răsunătoare, cu o impunere de jos în sus a ordinii de zi. Pentru cele 3 plenuri şi cele 21 sesiuni paralele, tematica e formulată în termeni oarecum lozincarzi, de lemn, dealtfel tipici învăţământului nostru:
Educaţia – instrument cheie pentru prevenirea excluziunii sociale;
Rolul parteneriatului şcoală – întreprindere în îmbunătăţirea formării profesionale iniţiale;
Bune practici în îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării profesionale la nivelul unităţilor şcolare;
Succesul în şcoală şi dincolo de porţile ei;
Promovarea inovaţiei în formarea profesională iniţială etc.

De notat că prima ediţie a Congresului Educaţiei a avut loc în timpul mandatului ministrului Liviu Maior (1992 -1996), care va fi invitat special al evenimentului. (După presă, fiul dlui Maior este astăzi director SRI.) Alţi vorbitori de seamă sunt Remus Pricopie – Ministrul Educaţiei Naţionale, Mihnea Cosmin Costoiu – Ministru delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, Ecaterina Andronescu – preşedinte Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, Senatul României, Angel Tilvar – preşedinte Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, Camera Deputaţilor, Ionel Haiduc – Preşedinte Academia Română. Mai este invitat Reijo Aholainen, consilier în educaţie, Ministerul Educaţiei şi Culturii, Finlanda, desigur pentru a împărtăşi din experienţa acestei ţări, fericite cu poate cel mai performant învăţământ din lume, al cărui model este însă exact contrariul celui real de la noi, fiind bazat pe respectarea profesorului (recrutat dealtfel din primii 10% dintre cei mai buni studenţi!), pe degrevarea acestuia de hârţăgorie (nu există nici măcar inspecţii) şi pe multă lectură, practicată de întreaga societate.
Alţi străini importanţi nu sunt anunţaţi, nici măcar din Republica Moldova. Predomină, fireşte, şefii: înalţi funcţionari, inspectori, directori, experţi, consilieri, cercetători, iar universitarii întrec strivitor preuniversitarii. Şi atunci este de anticipat că vorbitorul tipic statistic va fi un optimist care va argumenta prin exemplele sale de bune practici că „se poate“ şi că toate obiectivele propuse vor fi implementate cu succes, exploatând resursele umane şi materiale aşa cum sunt sau cel mult supunând profesorul preuniversitar nu lecturii măcar de pdf-uri, ca element capabil de autoînvăţare, ci formării de către diferite fundaţii, de regulă necunoscătoare, ca şi autorii de manuale, ale elevului real.

Cea mai importantă întâlnire recentă de asemenea anvergură va fi fost Forumul Educaţiei, 12-14 mai 2010, organizat la Hotel Marriott de grupul Educativa, Liga Studenţilor Români din Străinătate şi Fundaţia Dinu Patriciu, cu o mai amplă deschidere spre învăţământul din alte ţări (vorbitori: Richard Baraniuk de la Rice University, fondatorul bazei de date open-source Connexions, William Bainbridge, preşedintele SchoolMatch şi profesor la Universitatea Dayton, prof. Jukka Kangaslahti, consultant al Comisiei Europene pe Educaţie în cadrul Parlamentului European şi expert în învăţământul finlandez). De asemenea, au fost aici considerate drept serioase perspectivele învăţământului privat în România şi ale implicării în educaţie a elitei noastre tinere.
Dar nici la Hotel Marriott sindicatele n-au fost chemate să explice consecinţele subsalarizării. (A venit însă ministrul Daniel Funeriu, care avea să pulverizeze aceste sindicate spre liniştea de azi a USL, prin demonica interzicere a reţinerii cotizaţiei pe ştatul de salarii!) Cât despre percepţia străzii privind educaţia Generaţiei Pupici, de asemenea a fost ignorată, deşi e însuşi punctul de vedere al contribuabilului.

La observarea romanescă, practicată numai de romancieri în numele acestui contribuabil, fiindcă sociologii sunt focusaţi pe fenomenul electoral, constaţi că percepţia stradală, de o autenticitate greu de contestat, e că în România „scopul suprem al educaţiei e ca elevul să ia bacul“, ceea ce se află în uşoară contradicţie cu imaginea Generaţiei Pupici formată în adulţii care pe ei nu prea se văd: „o generaţie nesimţită şi incultă“! Nesimţirea se vede de către transportaţii în comun când junimea nu dă locul la persoane mai în vârstă, se pupă sau e vorba de sportivi gălăgioşi, iar incultura rezultă din exprimările agramate pe mobil, auzite de toţi, şi fiindcă nu citeşte!

Întorcându-ne webar la tematica Congresului Educaţiei, vedem limpede că se confirmă tocmai mentalitatea că educaţie înseamnă în continuare examene terminale, formare profesională, nu formarea omului. Şi că profesorul subsalarizat va face minuni dacă e hărţuit eficient să adune dovezi că prestează o muncă de calitate. Dispreţuit de elev, de părinţi, de şefi şi de autorităţi, nici dacă ar voi el ca voluntar idealist să dea educaţie şi liste de lecturi bune, nu l-ar băga nimeni în seamă, nu mai are Autoritate şi nu va mai avea multă vreme, fiindcă deocamdată, ca proaspeţi capitalişti, nu ne trebuie o forţă de muncă inteligentă, creativă dar capabilă să-şi apere drepturile, perpetuându-se astfel oligopedagogia.

Webografie
http://www.congresuleducatiei.ro
http://www.campusnews.ro/stiri-stiri-7288424-specialist-finlandez-educatie-daca-nu-bani-investesti-educatie-incearca-ignoranta-vei-seama-costa-foarte-scump.htm
http://www.evz.ro/detalii/stiri/SISTEMUL-de-educaie-cel-mai-perfomant-din-lume-este-n-FINLANDA-PRADOX-nu-se-ncurajeaz-100523.html
http://www.financiarul.ro/2012/12/04/care-este-secretul-sistemului-de-educatie-din-finlanda/