Explicaţia marxistă a certurilor dintre nemuritori este curat economică! Demolarea Poetului Naţional în postromânism, după demersul Dilema 265 din 5 martie 1998, a prăvălit şi statutul scriitorului contemporan, de nu-l mai invită nimeni din debara pe la televiziuni, iar bestsellerurile nu mai sunt literare, ci politice, concret prezidenţiale: dl Iohannis, dna Săftoiu, în perspectivă dna Udrea! Dealtfel, conflagraţia s-a iniţializat după un Bookfest tern, dl Patapievici publicând la Humanitas, iar dl Breban la Polirom: http://www.polirom.ro/catalog/autori/breban-nicolae/
Pe A3, de 10 Mai, după ce gazda a citit nişte citate, dl acad. Breban a comentat ceva în genul: „Dacă ar fi îndrăznit un om ca Patapievici să afirme aceste lucruri, în Ungaria sau în Polonia, l-ar fi bătut sau l-ar fi împuşcat‟. Probabil şi la Academie s-a jucat cam la fel cu vorbele. Apoi, propuse scuza cu metafora nefericită. Dar asta nu e o metaforă nefericită, ci una criminală! Intelectualii şi caii se împuşcă uşor.
Absolut previzibil, a urmat scrisorica de protest, semnatarii de la vârf beneficiind piramidal de o amplă publicitate, dar mare lucru nu se rezolvă. Problema e rău pusă. Întrebarea e de ce nu avem 10-12 Patapievici, care ar fi polemizat şi s-ar fi domolit reciproc în exprimările Politice. Avem numai unul! Ne apropiem de monarhiile culte, de Schengen, respectaţi euroatlantic şi apăraţi de NATO, doar investind în Edu Cultură peste 10% din pib. De implementat măcar regula că 1% din amenzi sau accize, 3% din recuperări şi din sponsorizările politice, 2% din prostituţie (fizică şi intelectuală), 4% taxe de lux pe televiziunile tabloide şi 1-2% din investiţiile în carosabil sau în imobiliare să se aloce direct la Infrastructura Intelectuala.
Caci dacă am fi avut Infrastructură Intelectuală la standarde euroatlantice, s-ar fi practicat şi Luminarea Poporului, ajutându-l să înţeleagă nu numai indignarea taberei Patapievici, strivitor de numeroasă, ci şi exasperarea singuraticului Breban! E jenant chiar pentru culturile greu observabile recursul la citatul practic decontextualizat, reţinându-se doar suprainterpretarea cu „incitările la crimă‟. De fapt, ne inflamăm de la mizeria bibliotecilor. Masile largi populare n-au acces la întreaga gândire a acad. N. Breban, care era cât pe-aci să ia Nobelul in 2014: http://www.revista22.ro/nobel-pentru-un-scriitor-roman-40567.html
Iar cartea de la care începe conflictul orientărilor culturale, Aventurierii politicii româneşti, nu e pdf accesibil online:
http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1576
https://www.youtube.com/watch?v=rZJ4fPZ9_B8
http://convorbiri-literare.dntis.ro/URSACHEsep12.htm
În consecinţă firească, după momentul A3, şi dl Cărtărescu (primul semnatar al scrisorii de protest), şi dl Patapievici au ieşit cu popularitatea înmiit crescută, tot mai numeroşii simpatizanţi achiezând implicit şi la celebrele deja enunţuri ţinătoare de postromânismul bine consolidat cum că n-avem trecut, deci nici viitor:
Căci Ştefan cel Mare, mărunt de statură dar mare figură este cel care, inspirat de Duhul Sfânt (…), a rostit o zicală nemuritoare, ce i-a servit drept deviză, şi care-apoi s-a dovedit o lege-a pământului pentru toţi voievozii ce i-au urmat: «În duşmani cu hula, în popor cu sula!» Nu-i de mirare că toţi moldovenii de azi îi seamănă ca două picături de apă: pitici, peltici şi degrabă vărsători de sânge nevinovat. Apoi, Mihai Viteazul. A avut, ce-i drept, neclarităţi ideologice, i-a legat pe ţărani de glie, dar a şi unit cele trei ţări Româneşti, cum mai târziu, în mod simbolic, istoricii au unit trei bucăţi de hârtie ca să alcătuiască faimoasa lui frază-testament: «Pohta ce-am pohtit: Moldova, Ardealul, Ţara Românească». (M. Cărtărescu – Orbitor 3, 2007, p. 420)
Numai violenţa, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimţire. Mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. Fondul ultim al substanţei naţionale româneşti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării. Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut… (H. R. Patapievici – Politice, 1996, p.63)
Bietul Breban e practic singur, cam ca în vara lui 1977, pe când dl Patapievici are zeci de mii de simpatizanţi, mai toţi cu multă mare milă de unguri si polonezi: http://www.observatorcultural.ro/Dar-la-polonezi-v-ati-gindit-cind-ati-spus-ca-ei-l-ar-fi-impuscat-pe-Patapievici*articleID_31939-articles_details.html
http://www.crispedia.ro/Bunavestire__de_Nicolae_Breban__rezumat_literar___comentariu_literar_
Numai că aceşti fani sunt atraşi să dea semnături fără obiecţii la violenţa de limbaj asupra trecutului românesc, enervantă pentru academician, necondiţionare-achiezare la postromânism ce ar merita cadou noua carte a dlui Boia despre purificarea etnică ce Rusia poate crede ca noi o am extinde şi în Transnistria de s-ar retrage dincolo de Bug: http://www.revista22.ro/interviu-cu-lucian-boia-romanii-sunt-mai-putin-indarjiti-in-apararea-unei-mitologii-nationale-56369.html
Dupa acad. Breban, primul perdant, evident Eminescu! Fiind şi examenul de bacalaureat coincident cu parastasele din 15 iunie. Ostentativ, sintagma legata pe vecie de numele popularului Patapievici, c-ar fi Poetul National cadavrul nostru din debara, e reluată creativ cu asupra de masură:
Contributors:
Cadavrul din ghiozdan
Iar Ştefan cel Mare o păţi urât la 75 ani de la Răpirea Basarabiei, în chiar momentul duelului pentru primăria Chişinău dintre Dorin Chirtoacă şi Zinaida Greceanîi:
http://adevarul.ro/locale/galati/istorii-controversate-Stefan-mare-jefuitorul-fost-domnitorul-autor-deportari-masa-dus-distrugerea-sute-sates-1_5589a342452e97e90aac0ee7/index.html
Suntem îndărăt cu 30 de ani în dialogul dintre megaintelectuali: monologuri. E ca şi când Săptămâna şi presa literară ataca prin 1985 cu spume pe vreun mare scriitor şi nu înţelegeai în RSR fondul problemei, ce-a zis ăla, decât de pe la Europa Liberă! Aşa-i pentru tineretul neştiutor de azi poanta cu Breban şi cu postromânismul de debara al Politicelor dlui Patapievici! Nu există decât injurierea fără conţinut, nefiind unul inteligibil a zice doar că un intelectual aruncă cu zoaie înspre colegii de breaslă:
http://www.dorintudoran.com/un-breban-cat-un-grobei/
http://www.binnys.com/wine/Baron_de_Breban_Brut_18671.html
http://www.revista22.ro/arta-compromiterii-56755.html
Barim acad. Breban a spus limpede ce şi ce are cu cine:
http://www.cotidianul.ro/oportunistii-culturali-i-210880/
http://www.cotidianul.ro/oportunistii-culturali-ii-210933/
http://www.cotidianul.ro/oportunistii-culturali-iii-211023/
P.S.
Ci consolidarea postromânismului se cheamă mankurtizare reuşită, dovadă că de Ziua Drapelului Naţional, in jurnalele diaristilor se va fi scris despre Elena şi Valentin, surprinşi de paparazzi pentru istorie:
http://www.cancan.ro/multimedia/video/exclusiv/imaginile-care-arunca-in-aer-romania-el-este-iubitul-secret-al-elenei-udrea-paparazzii-cancan-ro-au-filmat-totul.html
http://basarabia-bucovina.info/2012/01/14/ultimatul-sovietic-din-26-iunie-1940-urmat-de-ocuparea-basarabiei-si-bucovinei/
Că Neamul Românesc n-a jelit, la 75 de ani, Răpirea Basarabiei, 26 iunie 1940, primejduindu-se şi Ardealul, păcatul şi-l asumă clasa politică şi megaintelectuală. Unionistul George Simion a fost expulzat cu interdicţie 5 ani de a trece Prutul pentru că s-a apreciat că la Bucureşti nu mai există mişcare civică şi patriotism decât la ordin. Dealtfel, basarabenii s-au cam descurcat singuri şi până acum, cât au fost murdarite in postromânism
stindardele cu Eminescu şi Ştefan cel Mare. Şi cât s-au facut calcule ruşinoase:
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/44628/Citi-bani-ne-ar-costa-unirea-cu-Basarabia.html
http://www.contributors.ro/editorial/unire-cu-basarabia/
Blog Propinatiu Oligopedagogia – Prioritatea Nationala 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.